miercuri, 12 iulie 2023

Memento

Amedeo Clemente Modigliani*


„Amedeo a intrat ucenic la Brâncuși, dar nu a putut fi convertit la un echilibru sufletesc, la seninătatea (...) înțelepților stoici ai Gorjului. (...) Amedeo avea 23 de ani, Brâncuși cu 10 mai mulți. El i-a propus lui Brâncuși să îl ia ca ucenic plătitor. (...) A cîntat muzică gregoriană și la orgia organizată de mefistofelicul Amedeo Modigliani, ucenicul său vrăjitor, care i-a adus în atelierul său hașiș, două tîrfe și clondire cu liqueur dulce pentru o noapte valpurgică. (...) Brâncuși încerca să subjuge apetiturile lui Modigliani.”


„Brâncuși: Nu mergi prea departe cu drogurile? Te vei distruge. Vino cu mine în pustietate. Doar pentru o lună de zile, ca să avem numai nisip, cer şi sculptură în faţa ochilor.
Modigliani: O lună de zile în deşert, fără femei și fără de femei? Spune-mi, Constantine, tu iubeşti viaţa?
Brâncuși: Sigur că o iubesc. Viaţa este ca banul. Trebuie să ştii cum să-l risipeşti sau, mai exact, cum să-l utilizezi.”


Brâncuși
(portret de Modigliani, 1909)

„Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe, fiindcă ai o inimă bună, de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mîncat nicăieri o friptură de berbec mai bună decît la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te văd că postești zile întregi pînă la înfometare pentru a atinge stadiul iluminării. Dar cum să te pictez ca sfînt? Cînd îți licăre ochii de fiecare dată cînd aduc tîrfe pe aici? Tu ai în figura ta fațețe atît de felurite încît nu pot desena fizionomia esențială. Spune-mi ce fațetă preferi? În jurul tău este mai mult mister decât în jurul lui Rousseau-Vameșul”. 
** (Amedeo Modigliani către Brâncuși)

Brâncuși
 (portret în creion de Modgliani)

„La începutul anului 1906, Modigliani sosea la Paris, unde Brâncuși descinsese cu doi ani în urmă. Cei doi artiști se întîlneau la cafeneaua La Rotonde, din Montparnasse, frecventată pe atunci de o pleiadă de scriitori și artiști, printre care se numărau Max Jacob, André Salmon, Picasso, Derain, Soutine, Blaise Cendrars etc. Era o epocă de mare efervescență artistică, o vreme în care – după cum spunea Jean Cocteau – capodoperele se vindeau cu cinci franci și se deschideau drumuri noi pentru arta modernă. 

Modgliani (primul din stînga), Picasso & André Salmon 
în fața Café de la Rotonde din Montparnasse, Paris.
(Fotografie de Jean Cocteau, 12 august 1916)
Brâncuși, care își avea atelierul situat în 54, Rue du Montparnasse, ajunsese la formularea unei estetici proprii, cautînd să surprindă esența lucrurilor în forme cît mai pure. Modigliani, care locuia în 14, Cité Falguière, îl vizita adeseori pe Brâncuși, al cărui discipol avea să devină. Modigliani a învățat să sculpteze în atelierul lui Brâncuși, folosind materialele pe care acesta i le punea la dispoziție. Din aceasta epocă datează un portret în creion al lui Brâncuși, executat de Modigliani pe două plicuri despăturite și apoi colate, portret pe care artistul român l-a dăruit în 1939 lui Eileen Lane***. Modigliani nu numai că a deprins de la Brâncuși arta de a ciopli în lemn și piatră figuri stilizate la extrem, dar a extins tehnica sculpturală și în pictură, așa cum rezultă din studierea pînzelor sale prin fotografii făcute cu lumini diferite: infraroșie, ultravioletă, lumină tangențială și radiografii. De la sculptor, el împrumută modelul artistic, corpul și chipul omenesc, pentru care nutrește o pasiune aproape patologică, cît și metoda de prelucrare a pastei dense pe care o întrebuintează, tușele lui de pensulă fiind asemănătoare loviturilor daltei în piatră. Utilizând tehnică sculpturală în pictură, Modigliani obține niște imagini stilizate, cu liniile precise și pure, după modelul brâncușian de epurare a formei, care conduce la surprinderea esențelor.”****

* Astăzi se împlinesc 139 de ani de la nașterea artistului italian...
** Fragmente din volumul Petre Pandrea – «Brâncuși, amintiri și exegeze», ed. Meridiane, București, 1976
*** Eileen Lane, o americancă de origine irlandeză, cu 20 de ani mai tînără decît Brâncuși, este un alt model care i-a devenit acestuia muză și iubită, în 1922. În toamna aceluiași an, Brâncuşi şi Eileen au petrecut o vacanţă în România. În urma acestei povești de dragoste, sculptorul a realizat lucrarea «Eileen Lane».
**** George Ciorănescu Amedeo Modigliani și Constantin Brâncuși (fragment dintr-un articol apărut în revista «Cultura», nr. 295/2010)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte bun, mulțumesc Bogdan. Văd că ai schimbat fața blogului, e mai arătoasă așa.

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...