Gînduri cu elice (azi, de Ziua Mondială a Scriitorilor)

„Cred că cea mai mare greșeală este ca un scriitor să încerce să scrie o literatură care place și vrea să se acomodeze, în mod literar, la mediul în care trăiește.”

Herta Műller

(n. 1953)

„Nu-i înțeleg pe scriitorii care publică în fiecare an o carte.”

Umberto Eco

(1932-2016)

„Este scriitor cel pentru care limbajul constituie o problemă, cel care îi simte profunzimea, și nu instrumentalitatea sau frumusețea.”

Roland Barthes

(1915-1980)

„(...) Un scriitor care se gândeşte la cititor este un scriitor prost. Dacă cineva scrie un roman cu gîndul la succes, este pierdut: sînt absolut sigur de asta. Nici măcar piesele de teatru nu ar trebui scrise cu gîndul la spectator.”

Cioran

(1911-1995)

Truman Capote, New York, 1977.
(Fotografie de © Arnold Newman)

„N-am făcut altceva decît să mă mint. Scrisul a reuşit să mă fragilizeze, să mă abrutizeze. Nu mai sînt în stare să iubesc, nu mai trăiesc din plăcere, nu mai am plăcerea să trăiesc. Am devenit o brută livrescă, un monstru de lecturi şi simboluri culturale, un om care poate vorbi despre orice. Nu mi se mai permite să tac. Scrisul este de vină.”

Gheorghe Crăciun

(1950-2007)

„Operele succesive ale unui scriitor sînt ca orașele ce se construiesc pe ruinele celor anterioare: deși sînt noi, prelungesc o anumită nemurire, asigurată de legende vechi, de oameni aparținînd aceluiași neam, de aceleași asfințituri, de pasiuni asemănătoare, de ochi și de chipuri ce revin.”

Ernesto Sábato

(1911-2011)

„Să fii singur şi să scrii. Nu orice prost reuşeşte asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se suportă. O carte înseamnă un regim de viaţă special, trebuie să i te dedici, o carte presupune paravane, baraje senzoriale. (...) Printre cei care produc texte, scriitorii sînt o minoritate.”

Sorin Stoica

(1978-2006)

„Sînt oameni care cred că poţi să faci carieră în Republica literelor, cum se spune, fără să laşi o bucăţică din carnea ta. Or, cînd scrii, scrii cu carnea ta, cu sîngele tău – pe care le laşi în hăţişurile pădurilor pasionale pe care le traversezi.”

Gabriel Matzneff

(n.1936)