Memento

Mihai Ursachi*

(17.II.1941 – 10.III.2004)

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită

şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună

în malul existenţei, au pentru ce, iubite,

am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,

din nopţile amorfe ale ţărînii oare

ce forţă limpezită, fantastică nevroză

şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mîntuie degrabă,

că osebite soiuri de viermi deja-n viscere

aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă

să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...

E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde

ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa

de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

... La fel bat electronii în praful de pe stradă

ca şi-n petala pură; planetele întruna

se-nvîrt ca o morişcă. Ci-n noaptea de zăpadă

lumină sfîntă varsă luceafărul şi luna.

Cărarea Bunelor Urări

Zilele tale să fie

ca florile albe de iasomie.

Simple și clare, patru petale,

astfel să fie trăirile tale.

Gloria-naltă a păcii cu sine,

viață adîncă și moarte senină.

Sufletul tău mîntuit de samsara,

Să se unească cu Muma-fecioara.

Privește într-una Urările aceste

Întocmai cu patru petale modeste.**

* Poet și traducător, a debutat editorial în 1970 cu volumul de versuri „Inel cu enigmă”, urmat de „Missa Solemnis” (1971), „Poezii” (1972), „Poemul de purpură şi alte poeme” (1974), „Diotima” (1975), „Marea înfăţişare” (1977), „Zidirea şi alte povestiri” (1978), „Arca” (1979), „Inel cu enigmă” (antologie, 1981).
În 1982 se stabileşte în Statele Unite, devenind asistent la Universitatea statului Texas şi, din 1986, este lector la Universitatea din California. Revine în Iaşiul natal după 1989 şi este numit director al Teatrului Naţional „V. Alecsandri”. A activat ca profesor asociat la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. A fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1997 – 2001), apoi director al Casei de Cultură a municipiului Iaşi.
Alte volume publicate:
„Zidirea şi alte povestiri” (ediția a II-a, 1990), „Poezii” (1996), „Nebunie şi lumină” (antologie, 1999), „Inel cu Enigmă. Opere complete” (2002), Benedictus (2002).
A tradus în limba română din creațiile unor scriitori precum Hölderlin, Schiller și Paul Celan.
La 1 decembrie 2000, poetului i-a fost conferit „Ordinul național «Steaua României» în grad de Cavaler”, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii românești.”
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți poeți români postbelici.
** Poeme din volumul „Inel cu enigmă”, Cartea Românească, 1981