Remember

Păstorel Teodoreanu

(30 iulie 1894 – 17 martie 1964)

Pe numele său de botez, Alexandru Oswald Teodoreanu.

A fost fratele mai mare al prozatorului de mare succes, 

Ionel Teodoreanu.

Avocat, oenolog, gastronom, publicist, scriitor.

A devenit celebru cu volumul de epigrame Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai (1931). Romanul său cel mai cunoscut este „Hronicul măscăriciului Vălătuc”, asemuit de criticul și istoricul literar George Călinescu cu A scris și un Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora. Volumul a rămas în manuscris, astăzi fiind considerat pierdut. În colaborare cu Jean Grosu, a făcut una dintre cele mai bune traduceri în limba română a capodoperei lui Jaroslav Hašek, romanul

Fire boemă și un remarcabil causeur, a fost un epigramist redutabil, chiar de temut pentru mulți. Și, deopotrivă, un excelent autor de calambururi și de aforisme.

A murit de cancer pulmonar la 70 de ani, fiind înmormîntat în cavoul familiei Delavrancea (cu care se înrudea) de la cimitirul Bellu din București, nu înainte de a-și concepe epitaful: 

Oratorul. Frazele domnului Nicolae Iorga sunt lungi

Fraza asta nefirească

Pentru public e un bine,

Findcă, până s-o termine,

Poate sala s-o golească.

***

La venirea ruşilor, în 1945

Pe drumeagul din cătun

Venea ieri un rus şi-un tun;

Tunul rus

Şi rusul tun!

*

Armistiţiul ne-a impus

Să dăm boii pentru rus!

Ca să completam noi doza,

L-am trimis pe Petru Groza!

***

Despre demnitarii Republicii Populare Române

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?

Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?

Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?

Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

***

„O rețetă de mâncare e ca și o partitură: trebuie interpretată. Menuetul lui Beethoven e același pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu și alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduvă.”

„Unii oameni își închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai stomac și bani. Se înșală, trebuie să ai și cap.”

„Gastronomia nu e lăcomie și animalitate, ci numai un prilej de punere în valoare a spiritualității. Dacă nu e asta, nu mai e nimic.”

„Este o datorie elementară să plăteşti ce ai băut. Dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit.”