„ (...) de uitat, însă, nu puteam uita nimic.
beam mult, puțin cîte puțin, un pic cîte un pic. mi se părea atunci
că nici n-am ce uita.
mi se părea că viața asta a mea
mai fusese cîndva și a altcuiva.
care se lepădase de ea.
că viața mea mai fusese odată trăită,
că de-aia e ea acum așa de ponosită.”
Lucian Vasilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu