joi, 9 martie 2017

Haihui printre cuvinte


Luaţi o carte de cinci sau şase sute de pagini, citiţi începutul, câteva rânduri. Apoi săriţi
tocmai la ultimele, sub care scrie Fine. Atunci, chiar fără să ştiţi ce se întâmplă în cuprinsul cărţii, gândiţi-vă că numai să scrii cu mâna atâtea pagini şi nu din mintea ta, ci la dictarea altei persoane, este o muncă istovitoare, şi nu doar fizică, ea cerând măcar o atenţie continuă, dacă nu mai mult decât atâta; uneori este istovitor să citeşti cartea gata tipărită, fără a sări nici o pagină şi urmărind să-i înţelegi cuprinsul. Dar atunci, ce muncă i s-a cerut celui care a scris-o, pornind din neant, ca să construiască o lume necunoscută nici de el însuşi? Căci lumea din carte se naşte la fel de greu cum s-a născut odată lumea adevărată, căreia i-au trebuit milenii până să fie aşa cum o vedem astăzi. Ba cred că lui Dumnezeu i-a fost mai uşoară Creaţiunea, căci avea de îndeplinit fapte elementare, începând cu despărţirea pământului de ape, bunăoară, care se impunea de la sine. Pe când o carte care nu redă nimic ce-i elementar în viaţă, acestea fiind spuse în trecut, de alţii, ce spaimă trezeşte în sufletul celui pornit să pună în ea o nouă facere a lumii, într-o lume de mult făcută! Am meditat un an la această idee.” 
(„O sută una lovituri de tun”, vol. 6 din ciclul „Sfîrșit de mileniu”)

Radu Tudoran
(8 martie 1910, Blejoi, Prahova – 18 noiembrie1992, București) 

                                                                                                

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...