vineri, 3 martie 2017

Haihui printre cuvinte


Inși cu creierele odihnite tot bolborosesc agramat, cum că „republica” – în ceea ce ne privește, clocită în laboratoarele Kremlinului, apoi importată și „implementată” cu otuzbirul, împotriva firii, de activiști-avortoni, ale căror fantome bîntuie și astăzi, fără absolut nici o noimă și cu pierderi greu cuantificabile pentru țară – a reprezentat/reprezintă o „formă guvernamentală rațională”. Atât de rațională, încît se vede și astăzi, cu ochiul liber, cam ce fel de „valori” generează ea: ambiții idioate și deșarte, parvenitism exacerbat devenit politică de stat, cumetrii, fripturism și pungășii la drumul mare, precum și o gamă atît de vastă, variată și „originală” de șarlatanii, încît tu, ca un om zdravăn la cap, te miri, justificat, cum de nu li se pun cîrcei la mușchii gîndirii, de la atîta efort!

Res publica” înseamnă „treburile publice”. Așa-zisele forme de guvernămînt republicane, prin care a trecut și trece România (după acel nenorocit eveniment întîmplat la 30 decembrie 1947), s-au ocupat și continuă să se ocupe de cu totul alte lucruri, lăsînd de izbeliște treburile publice. 
În timp ce Monarhia românească s-a îngrijit de aceste treburi publice zidind, republicile năpîrlite de după ea au năruit și continuă s-o facă...
Se va mira posteritatea și ne va stigmatiza pe noi toți, cei de azi, că, atunci cînd există Regele Mihai, cu experiența, cu autoritatea, cu inteligența, cu dezinteresarea, cu onoarea, cu prestanța sa, cu relațiile lui convingătoare în lume, ne câcâim între toți acești candați de mascaradă și de grotesc. Revenirea lui Mihai pe tron este singura cale să obținem ceea ce nu avem: credibilitate economică și siguranța că nu vom luneca în cine știe ce altă orientare... (Alexandru Paleologu)
Nu pot să cred, nu vreau să cred că sîntem în stare să ratăm, ca națiune, (și) acest moment nepereche, providențial al istoriei noastre, care ne-ar putea scoate, măcar în ceasul al doisprezecelea, din marasm. Drept pentru care, îi doresc din suflet Majestății Sale multă sănătate, ani buni, tihnă sufletească și cele mai bune gînduri, pornite din inimă! 
Să ne trăiți întru mulți ani, Sire!
Trăiască Regele!



Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...