marți, 28 februarie 2017

Lumea în care trăim (30)


Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Cuvioși Ioan Cassian și Gherman, în anii nebisecți pe 28 februrie iar în cei bisecți, pe 29.


Sfîntul Ioan Cassian (născut într-o familie nobilă în jurul anului 360 d. Hr., în provincia Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, unde, într-un mod elevat, s-a format cultural și spiritual) a fost atras de viața monahală încă din copilărie („Din copilărie, m-am aflat printre călugări”, cum va scrie mai tîrziu). Aici avea să deprindă și primele noțiuni de limbă latină (dar și de greacă), în care își va scrie, ulterior, operele („Convorbiri duhovnicești”).  

Coperta primă a numărului 2/2017
 al revistei Sfinții Ortodoxiei,
 dedicat integral vieții și personalității
 străromânului sfînt, Ioan Cassian
Posesor al unei educații temeinice, primită în familia sa (care deținea un important domeniu în apropierea cetății Istria), la doar 17 ani, împreună cu bunul său prieten Gherman („frate după duh, nu după trup”), pleacă spre Ierusalim, închinoviindu-se într-o mănăstire din Betleem. Întîlnirea de aici cu avva Pafnutie, decisivă, îi determină să-l urmeze, întru desăvîrșire, în Egipt (în regiunea pustiului Wadi el-Natrun, în lăcașul Sketis, păstorit de avva), însușindu-și viețile, faptele și învățăturile marilor nevoitori și schimnici ai pustiei, timp de mai bine de 20 de ani. 

*
La acel nivel al sfinților, care erauca niștestele foarte luminoaseîn noaptea acestei luni, l-am văzut pe cuviosul Pafnutie, deosebit ca putere între ei prin marea strălucire a științei sale. Deși locuia de tînăr într-o chilie la o depărtare de cinci mile de biserică, nu s-a mutat niciodată în alta mai aproape și nici în anii bătrîneții nu l-a supărat lungimea drumului, cînd venea sîmbăta și duminica la biserică. Iar după slujbă nu se întorcea cu mîinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apă folosit pentru toată săptămîna, neprimind nici cînd avea 90 de ani să-i facă acest serviciu unul dintre cei mai tineri. Întrecînd prin atîta zel chiar virtuțile anahoreților, prin dragoste și stăruință era mai presus de toți în trăirea contemplării dumnezeiești.
Sfîntul Ioan Cassian
„Convorbiri duhovnicești”, III

Cei doi pleacă apoi la Constantinopol (aici vor rămîne trei – patru ani), unde întîlnirea cu Sf. Ioan Hrisostomul – cunoscut, îndeobște, drept Ioan Gură de Aur („podoabă a preoțimii din Constantinopol”, cum îl va numi), genialul predicator și mare duhovnic, pe atunci Arhiepiscop al marii cetăți a Imperiului Roman de Răsărit, cea mai importantă personalitate a ierarhiei ortodoxe a vremii – le va marca, definitiv, existența. De la acesta, Ioan va primi harul diaconiei, iar Gherman, pe cel al preoției. După cea de-a doua exilare a Sf. Ioan Gură de Aur (404 d. Hr., în urma uneltirilor patriarhului Teofil al Alexandriei), cei doi pleacă la Roma întru apărarea acestuia în fața Papei Inocențiu I, unde se presupune că Sf. Gherman a trecut la cele veșnice. Aici, Cassian a fost hirotonit preot, după care el se stabilește la Marsilia (oraș în care va păstori și va scrie timp de 20 de ani), unde fondează două mănăstiri: una de călugări (Sf. Victor) și una de maici (a Mîntuitorului). Trece la cele sfinte în jurul anului 435 d.Hr., fiind cinstit ca sfînt pe data de 23 februarie, la început în Marsilia apoi în sudul Franței, fiind, îndeobște, considerat cel mai important între întemeietorii monahismului creștin, în general și al celui Apusean, în special, el primind totodată apelativul de Cassian Romanul. 


Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...