Gînd de seară

Oare „distanța de precauție” (una dintre sintagmele tehnice ale momentului) dintre noi, să contribuie major la micșorarea distanței sufletești, adică a aceleia dintre inimile noastre? Deie Bunul Dumnezeu să fie așa, că altfel există riscul să ne rătăcim definitiv...

Memento

Nicolae Filimon

(6 septembrie 1819 -19 martie 1865)

Ciocoii vechi și noi

„Libertatea presei îl supără, căci descoperă inichităţile vieţei sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particolari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orînduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pîinea nenorociţilor funcţionari.

Iată tipul ciocoiului din toate ţările şi mai cu seamă din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a rispit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai depravaţiunei.”

***

„Pe masă erau rînduite o mulţime de farfurii cu mezelicuri: marinată de stacoji*, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini** jupuiţi, sardele muiate în untdelemn de Mitilene amestecat cu piper şi zeamă de lămîi de Messina, măsline dulci de Tessalia, grămădite în formă piramidală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole [...]. Toate aceste mezelicuri erau aşezate după o regulă militară, avînd la fiecare distanţă de două palme cîte o carafă cu vin galben de Drăgăşani, cu pelin roşu din viile mănăstirei Bistriţa şi cu vinuri orientale de diferite colori şi gusturi, fără a lipsi paporniţele*** cu anason de Chio şi mastică de Corint."

Note 

(de N. F.)

* homari, raci de mare

** varietate de chefal afumat

*** butilii îmbrăcate cu papură

Gînd de seară

„Eu nu știu ce iubire e aia care poate să renunțe...
Adică, ori îl iubești, și-l iubești cu defecte cu tot, ori nu-l iubești, și nu-l iubești cu calități cu tot.”
pr. Teofil Părăian

Gînd în fuior

„Un arbore nu se știe nefericit."

Blaise Pascal

(foto: B.-L.S.)

Texte cu elice

„Curios, când scriu, mă inspiră mai mult bunicii decât părinții...”

1. Căutarea iubirii nu încetează niciodată. Pofta a venit de la trup și dorința, DORUL, a venit de la gând. Trupul se sfârșește. Gândul rămâne în esența „sinelui”, care e etern. De asta poți iubi prin reprezentare veșnic același om, contopindu-de cu el, recreându-ți de fiecare dată trupul pierdut, cine știe, poate chiar prin alte galaxii. 
2. Suprema iubire este să o iubești pe aceea pe care „el” o iubește mai mult decât pe tine, fiindcă ea îl face fericit. Și totuși, în majoritatea cazurilor îți urăști rivala, uneori, dacă ai puterea, o împingi înaintea metroului. Această manifestare de forță nu îți justifică nicidecum solidaritatea feminină. E ura dintotdeauna a celui mal-aimé contra celui bien-aimé. Cum eradicăm răul ăsta? Devenind sfinți sau roboți?
3. Frivolitatea n-a fost la mine amorală, nici măcar un atentat la demnitate echivalent cu libertinajul. A fost singura mea modalitate de a mă opune unei mentalități anchilozate! Poate Herta Müller o fi avut dreptate când spunea că eu nu am găsit ceva mai eficient să fac rezistență împotriva comunismului decât purtând pălării. Ea voia să mă compromită. Eu zic: „Halal să-mi fie!”
4....sunt conștientă că nimic din ce-și permit bărbații nu-și permit și femeile cu mijloace mult mai perfide și mai știu că mulți bărbați își omoară femeile și apoi se sinucid. Iubirea e cel mai dumnezeiesc și mai demonic sentiment, fiindcă ea naște lumea. Și mai știu eu un secret. Ce nu e dat să împlinim aici sunt sigură că împlinim în alte galaxii mereu travestiți, mereu necunoscuți, dar mereu nimerind la elementul acela unic care are valențele noastre.
5. Nu-mi place să spun „Te iubesc!”, nici să mi se spună. Nu-mi place să primesc flori sau cadouri de niciun fel. Îmi place să intuiesc, nu să mi se arate. Nu sunt adepta acelui, încă prea des uzitat, „captatio benevolentiae”. O frază cum este aceasta rostită de Heidegger spune mult mai mult: „Noch nicht und doch schon” („Încă nu și totuși deja”). Noi eram liberi pentru că aveam poezia.
Nora Iuga

Poemoteca

De Maistre și Edgar Poe m-au învățat să gîndesc...

Strigoiul

Ca îngerii cu ochiul rău

Mă voi întoarce-n patul tău

Şi mă voi strecura spre tine

Ca umbra nopţilor haine;

Şi-atunci, iubita mea cea brună

Ţi-oi da săruturi reci de lună

Şi dezmierdări de şerpi ce-n fund

De gropi se tîrîie rotund.

Când zorii reci vor răsări

Tu locul meu îl vei zări

Gol, rece, până se-nnoptează.

Cum alţii prin iubire-ar vrea

Să stăpânească viaţa ta,

Eu vreau s-o stăpînesc prin groază

Baudelaire

(„Les fleurs du mal”)

Haihui printre sunete

Poemoteca (azi, de Ziua internațională a poeziei)

Odă

(în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visători la steaua

Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pîn-în fund băui voluptatea morţii

Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai renviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sîn, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

Mihai Eminescu

(1883)

Poem cu elice

Tamaretă

Aveai gene-atît de lungi

Că puteai,

Cînd te-aplecai

Peste margini de fîntînă,

Ca să-mi fie la-ndemînă,

Cu ele apa s-ajungi,

Zînă!

Emil Brumaru

(„Dintr-o scorbură de morcov”)

Altițe & bibiluri

Sunt aici un poet, care bea din viaţă

Aşa cum oamenii mărunţi beau vinul.

Ezra Pound

(fotografie din 1958; sursa: Life Magazine)

LA LUMINA PLĂPÎNDĂ A CANDELEI

Apoftegme

* Omul împăcat cu Dumnezeu are conștiința că moartea nu există, că nu poate muri.

* În sens adînc, cuvîntul nu este doar informație, ci și comuniune. De pildă, cînd doi îndrăgostiți își spun „Te iubesc!”, unul ar putea să răspundă „Știu, mi-ai mai spus asta de nenumărate ori!”. Dar lor le place să audă asta pentru că sînt în comuniune.

* Dragostea iartă celui păcătos. Și acuma vă spun că iertarea nu este un procedeu. Iertarea este o parte integrantă a iubirii.

* Dragostea este o trăire de o deosebită «subțirime», a cărei încălcare este o deosebită durere. Însă cel rănit – cel care iubește și se rănește nu este cel care moare; cel care moare este cel care încalcă dragostea.

* Lucrurile cu cît sînt mai înalte cu atît sînt mai de nespus în limbajul nostru omenesc.

* Trebuie să ne obișnuim că Dumnezeu nu gîndește ca noi. Dumnezeul nostru nu-i ca toată lumea și asta o spune și El, prin Isaia, că «nu sînt gîndurile mele ca gîndurile voastre, nici sfaturile Mele ca sfaturile voastre, că precum sînt cerurile mai presus de pămînt, așa și Dumnezeu decît omul.».

* Omul nu știe să trăiască fără păcat.

* A trăi creștinește este cu neputință. Creștinește se poate doar muri. Moartea deține sensul vieții.

Părintele Rafail Noica