Gînd de noapte

„Un cerșetor, pe care îl respect pentru tarele și dezechilibrul lui, care de ani de zile doarme sub cerul liber, îmi spunea mai deunăzi: Sunt liber în ultimul grad.”

Cioran

(Caiete, 1957-1972)

Eternități de-o clipă...

În vara anului 1927 Yehudi Menuhin venea în România,
 la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui George Enescu,
 pentru a lua de la acesta primele lecții de vioară.
Va pleca apoi la Paris pentru a studia vioara cu același Enescu,
 prietenia profundă dintre cei doi durând până la moartea compozitorului român (1955)

Zburătăcind

Steve Hackett

Live!

Haihui printre imagini

Pădurile lui Neil Burnell

https://www.neilburnell.com/

Evocare Emil Brumaru

Gîndul de azi

„Credința este temelia dragostei. 

Păstrează întotdeauna credința, păstrează neîncetat sămânța dragostei

 care poartă în sine credința, pentru ca ea să poată crește și să aducă bucuria. 

Fără dragoste, credința este rece și lipsită de bucurie.

 Iar dacă dragostea se răcește în tine, nu aduce rodul bucuriei.

 Păstrează credința și așteaptă.

 Păstrează credința cu orice preț.

 Și așteaptă, așteaptă, până ce dragostea crește din credință. 

Dacă pierzi dragostea, pierzi roada pomului;

 dacă pierzi credința, pierzi însuși pomul.”

Sfântul Nicolae Velimirovici

Clin d’oeil

O profesoară de franceză le explică elevilor săi că, în limba franceză, spre deosebire de cea engleză, substantivele sunt clasificate după gen, în masculine și feminine. „Casă” este feminin – „la maison”. Creion este masculin – „le crayon”.

Povestirea noastră începe în momentul în care un student a întrebat: 

Ce gen este „computer” ?

În loc să le dea un răspuns, profesoara a împărțit clasa în două grupe – fete / băieți – și le-a cerut să decidă singuri dacă substantivul „computer” ar trebui să fie de genul masculin sau feminin. Fiecărui grup i s-a cerut să aducă patru argumente pentru a-și susține alegerea.

Băieții au hotărât: „calculatoarele"” sigur ar trebui să fie de gen feminin (la computer). Motivele sunt:

1. nimeni altcineva în afară creatorului lor nu le înțelege logica;

2. limbajul comun pe care-l folosesc în comunicarea cu alte calculatoare este de neînțeles de către oricine altcineva;

3. chiar și cele mai mici greșeli sunt păstrate în memorie pe termen lung pentru posibile aduceri aminte;

4. cum îți iei unul, te trezești cheltuind jumătate din salariu pentru accesorii.

Grupul fetelor, totuși, a ajuns la concluzia că substantivul „calculator” ar trebui să fie masculin (le computer) deoarece:

1. că să poți face ceva cu el trebuie să-l „pornești”;

2. are o mulțime de informații dar nu poate gîndi singur;

3. se presupune că ar trebui să te ajute să rezolvi probleme dar, în marea majoritate a cazurilor, EL este problema;

4. cum îți iei unul, realizezi că dacă ai mai fi așteptat puțin, ai fi putut avea altul mai bun.

Memento

 Gianfranco Corsi „Franco” Zeffirelli 

 96 

Franco Zeffirelli alături de Robert Powell pe platourile de filmare la Iisus din Nazareth (1976).

Se spune că Zeffirelli își dorea ca Iisus să fie interpretat în celebrul său film Iisus din Nazaret (1977) de Al Pacino sau Dustin Hoffman, însă cînd a vazut ochii albaștri ai lui Robert Powell, a realizat că acesta este cel mai potrivit actor pentru acest rol. Initial, Robert Powell fusese ales pentru a interpreta rolul lui Iuda. Însă, cu două zile înainte de începutul filmărilor, actorul a apărut pe platou cu haine lungi și cu părul desfăcut. Un figurant a strigat: Doamne! Acesta a fost momentul în care Zefirrelli s-a decis să îl distribuie în rolul lui Iisus. Apoi, Robert Powell a trecut printr-un drastic regim alimentar, ascultînd cu sfințenie toate indicațiile regizorale date de Zeffirelli, cu inflexibilitatea-i recunoscută. În plus, a fost nevoit să se și căsătoarească cu iubita sa, înainte de începerea filmărilor, pentru că Zeffirelli, un tip cu o educație catolică severă, n-a vrut ca interpretul lui Iisus să „trăiască în păcat”. 

În 1992, publicația „Daily Mail” scria că Powell este singurul actor care a reușit să-l transforme pe Iisus într-un sex simbol…

Lumea în care trăim

Vasile Parizescu

https://www.modernism.ro/2019/04/01/vasile-parizescu-despre-volumul-homosexualii-din-seria-asa-a-fost-asa-am-facut-injurati-ma/

Psalm real (XVI)

O zi. Nu știm ce-nseamnă și nu îi știm sfîrșitul

Dinspre nadir descoase în vorbe infinitul

Acel cărui zălogul i-am fost în graiul meu

Și, fără de-ncetare, El singur Dumnezeu

Mi-a dat din încercare pe cea de care știu

(Vioară să îmi mistui din lemnul de sicriu)

Și-atuncea simt chiar Timpul, chiar pasărea, chiar Rana

Pe care nevederii cuvinte-i umplu cana

De lacrimi fără capăt, fără de rost, de sens

Afară ca văzut-am și eu acel imens

Fluviu de timp din care toți trecem , preasfințiți

Apostolii țin preajma, iar timpul, neofiți

Îl încercăm pe rima ce ne-a lăsat-o Soarta

Corăbieri la Marea cea Vie, nu la Moartea.

Ion Stratan

(din volumul „Mai mult ca moartea”, editura Axa, Botoșani, 1997)

Zburătăcind...