CAIETELE NORR
Cel mai recent număr dublu al tinerei (tocmai ce a împlinit un an de la apariție) reviste de «litere & arte» ploieștene, «Caietele NORR» (5–6/2025) dedică mai bine de 60 de pagini din cele 90 ale sale poetului ION STRATAN, de la a cărui naștere se împlinesc în luna octombrie 70 de ani. Dar lună în care, hélas!, se vor rotunji și 20 de ani de cînd poetul a hotărît cu de la sine vrere să părăsească această lume, care părea că îi devenise ostilă…
Așadar, revista ține să marcheze aceste două momente printr-un amplu dosar retrospectiv în care o parte dintre cei nu foarte mulți care l-au cunoscut și apreciat pe Nino Stratan, scriu despre poet și opera sa. Drept pentru îmi fac o datorie de onoare să amintesc cîteva dintre textele acestui dosar, care cu siguranță vor stîrni interesul tuturor acelora care vor dori să afle lucruri dacă nu inedite, măcar mai puțin cunoscute despre poet și lucrarea lui pămînteană: Schimbarea la față a literaturii române. Optzecismul, de Marian Mărchidanu, o introducere în cultura postmodernă văzută prin lentila «optzecismului» și prin vîrful său de lance care a fost poetul despre care facem vorbire, Ion Stratan – poetul care pictează cuvintele, un excelent și sensibil eseu despre cum limbajul poate deveni materie vizuală, aparținînd criticului de artă Ioana Ursu, Despre fericirea inversă în poetica lui Nino ne vorbește cu aplicația-i binecunoscută, Christian Crăciun iar în Muzicalitatea ca model poetic la Ion «Nino» Stratan, Bogdan Stoicescu, propune o altă abordare inedită vizavi de muzicalitatea creației strataniene, ca o predilectă orientare spre o poetică originală. Pentru ca Liana Dupont în Cel mai tandru iubit, Mihai Vieru în Texte scurte, rase, lucide, Liviu Antonesei în Nino - un erou civilizator, Mihai Vasile în Nino, cel care ca Ulise… și, ultimul dar nu cel de pe urmă, Șerban Tomșa (stîrnit de Mihai Vieru), să ne propună, fiecare în felul său și toți dimpreună, întru reamintire, cîteva tandre și suave portrete lăuntrice și dinspre afară ale celui care se autodefinea cu lapidaritate: Eu sînt doar cărțile mele…
O secțiune consistentă este alcătuită dintr-o serie de interviuri cu poetul, aparținînd Cameliei Radu, Angelei Furtună și lui Florin Dochia, dar și din două dialoguri ale lui Mihai Vieru cu Florin Iaru și Călin Andrei Mihăilescu despre Nino, care vin cu adăugiri sine qua non la conturarea personalității poetului.
Spre a nu mai vorbi despre splendidul Răsărit, o pictură a lui Valter Paraschivescu (un alt foarte bun prieten al lui Nino), care, așezată pe prima copertă a revistei, parcă străluminează conținutul, înseninînd negrul cuvintelor tipărite înlăuntru.
Mă voi opri cu dezvăluirile din acest incitant număr de revistă aici, spre a nu răpi plăcerea lecturii potențialilor lui cititori, nu înainte de a amiti și despre existența celor cinci texte ficționale atinse de o briză suprarealistă (absolut inedite, comentate adecvat, în final, de Camelia Radu) ale lui Nino (oferite redacției cu generozitate de Miki Vieru), fericit completate acestea de o bogată iconografie, care laolaltă cu alte minunate rînduri/gînduri în versuri sau proză fac din această elegantă bucoavnă, o apariție editorială rafinată și care merită cu asupra de măsură citită pînă la ultima ei filă.
Bref, lectură plăcută!
N.B. Lansarea revistei va avea loc la Biblioteca «N. Iorga» din Ploiești, marți 30 septembrie, ora 17.00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu