Memento

 Leonard Cohen 90!

M-am născut la Montreal pe 21 septembrie 1934.

Numărul pașaportului meu este 5-017560.

Am ochii căprui.

Sunt pregătit să mor.

Sper că nu e prea inconfortabil.

Cam asta, în legătură cu mine.

Leonard Cohen

(1934-2016)

Aparenta turbulență*

Ai fost ultima femeie tânără

care m-a privit așa

Când a fost asta

cândva între prăbușirea turnurilor gemene și tsunami

Te-ai uitat la cureaua mea

și-apoi mi-am aplecat și eu privirea spre curea

Aveai dreptate

n-arăta rău deloc

apoi ne-am reluat viețile.

Viața ta – nu știu

dar a mea e în mod ciudat pașnică

dincolo de aparenta turbulență

provocată de diverse litigii și de înaintarea în vârstă.

* din volumul „Flacăra” (ed. Polirom, 2019, traducere din limba engleză de Florin Bican)

N.B. „Leonard e unchiul pe care nu l-ai avut niciodată, dar ai fi vrut să-l ai. E cel mai generos și calm și plin de umor om din cîți știu. E un vagabond înțelepțit, o țestoasă blîndă și ironică, un filozof prețios, – așa le stă bine filozofilor să fie! – pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rockʼ nʼ roll-ului, un savant nimerit în bîlciul decăzut al muzicii pop.” (Leon Wieseltier*)

* Leon Wieseltier (n. 1952) este un jurnalist și un scriitor american, absolvent eminent al Universității Columbia din New York. A reușit să construiască un mit in jurul său: controversat, capricios, provocator dar, totodată, un analist lucid și un eseist rafinat în multiple direcții, de la politică, la filosofie și literatură. Pînă acum, în limba română i-au apărut volumele „Impotriva identității” (eseuri, 1997) și „Kaddish” (roman, 2001), ambele la editura Polirom. L-a cunoscut pe Cohen (de la care l-a legat o adîncă prietenie) în urma unei călătorii de documentare pentru un articol despre acesta, pe care trebuia să-l scrie pentru o revistă cunoiscută. Și pe care, din motive necunoscute, nu l-a mai scris niciodată.

Sînt cu douăzeci de ani mai bătrîn decît Leon și simt pentru el un fel de responsabilitate de unchi, avea să spună Cohen despre Wieseltier, așa cum amintește Mircea Mihăieș în posfața volumului lui Cohen, Joaca preferată (Polirom, 2003).