joi, 29 august 2024
miercuri, 28 august 2024
Poezie mută, pictura…
Muzicoteca
miercuri, 14 august 2024
In memoriam
Ești copleșit de straniul sentiment că odată cu acel om drag, pe care-l cunoșteai de-o viață, a mai plecat o parte din tine și că ai mai făcut încă un pas, important, pe calea propriei tale extincții.
«Drum bun, dulce prinț...» și nu uita spusa unui poet pe care-l iubeam amîndoi: asta e sora moarte, care ne adună după ce ne desparte...
Memento
Să trăiești, înseamnă să trăiești evoluția sunetului, evoluția stărilor afective, nu să le înțelegi. |
Jurnal de-a bușilea (Să bacşim stîrpişul!)
Îmi aduc aminte că pe la sfîrşitul anilor ʼ70, dacă nu mă înşeală memoria, deci pe vremea cînd „odiosului” şi „sinistrei” sale consoarte nici prin gîndurile lor cele mai negre (dac-or fi avut vreunele) nu le trecea că peste niscaiva ani vor sfîrși cîntînd Internaționala într-o unitate militară din Tîrgoviște, acompaniați de lătratul gloanțelor mitralierelor, care în final le vor ciurui sediile conștiințelor (dacă or fi avut, cumva, vreunele), apăruseră prin mai toate locurile publice (însă mai cu seamă prin frizerii şi cîrciumi) nişte afişe mari pe care se putea citi: BACŞIŞUL NE DEZONOREAZĂ! SÎNTEM RETRIBUIŢI PENTRU MUNCA PRESTATĂ! SĂ STÎRPIM BACŞIŞUL! sau altele, mult mai banale dar mai la obiect: NU PRIMIM BACŞIŞ!
Peste ani, taică-meu povestea, cu o plăcere nedisimulată, ori de cîte ori i se ivea prilejul, o întîmplare hazoasă din acele timpuri, al cărei erou fusese un inginer american, venit la întreprinderea unde lucra bătrînul meu, să-i şcolească pe-ai noştri specialiști întru folosirea unor dispozitive şi utilaje pentru foraj petrolier (terestru și marin), importate recent de români din SUA.
marți, 13 august 2024
Altițe & bibiluri
Memento
luni, 12 august 2024
Memento
Poezie mută, pictura...
joi, 8 august 2024
Poemoteca (azi, de ziua pisicii...)
Goange (azi, de ziua pisicii...)
Muzicoteca de dinamită (azi, de ziua pisicii...)
Raftul cărților (azi, de ziua pisicii...)
miercuri, 7 august 2024
Planeta giganților
„A îmbătrîni e groaznic, nu? O simțim pe proria noastră piele. Oasele nu ni se mai mișcă suplu, lumina ne obosește ochii iar plămînii vor să se odihnească după fiece respirație...
Dar ceea ce este și mai groaznic și deopotrivă, istovitor, e să ajungi la 90 de ani fără să mai ai lîngă tine pe mai nimeni dintre cei pe care i-ai iubit, măcar pentru a-ți mai putea asculta, de multe ori exasperați, povestioarele tale nevinovate din tinerețe, pline de bazaconii și închipuiri (știind că nu-i interesează dar prefăcîndu-se curioși) iar ca bunic, să fii în stare să transmiți nepoților tăi numai ceea ce crezi că-i de cuviință.
E înfricoșător să fi singur și să nu te mai caute nimeni, ca altădată...
Aveți grijă să vă întemeiați o familie.
A alerga după celebritate, e precum cenușa risipită de vînt...
Goange (Festivalului „Untold”, care începe pe 8 august...)
marți, 6 august 2024
Bibliophilia
Eco între cîteva sute dintre cele 50.000 de volume ale bibliotecii sale... |
„Este o prostie să credem că trebuie să citim toate cărțile pe care le cumpărăm, așa cum este o prostie să-i criticăm pe cei care cumpără mai multe cărți decît vor putea citi vreodată. Ar fi ca și cum am spune că ar trebui să folosim toate tacîmurile sau ochelarii sau șurubelnițele sau burghiele pe care le-am cumpărat înainte de a cumpăra altele noi.
Memento
luni, 5 august 2024
Memento
Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...
-
Călin Angelescu (2.03.1957 – 19.09.2002) Dor f Ea ascultǎ Bach, ea ascultǎ Bach în dimineaţa albǎ printre fotografii chiar în mijlocul trist...
-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...