miercuri, 31 iulie 2024

Memento

Păstorel Teodoreanu
(30 iulie 1894 – 17 martie 1964)


Pe numele său de botez, Alexandru Oswald Teodoreanu.
Fratele mai mare al prozatorului de mare succes în epocă, Ionel Teodoreanu (1897–1954) și nepot, pe linie maternă, al celebrului muzician Gavriil Muzicescu.
Avocat, oenolog, gastronom, publicist și, mai cu seamă, scriitor, unul dintre stîlpii de rezistență ai boemei ieșene și, îndeobște, bucureștene.
A devenit celebru cu volumul de epigrame „Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai” (1931). Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, asemuit de criticul și istoricul literar George Călinescu cu Gargantua și Pantagruel al lui François Rabelais.
A scris și un Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora. Volumul a rămas în manuscris, astăzi fiind considerat pierdut.
În colaborare cu publicistul și traducătorul Jean Grosu, a izbutit una dintre cele mai bune traduceri în limba română a capodoperei lui Jaroslav Hašek, romanul Peripețiile bravului soldat Švejk, publicat în anul 1956.
Fabula «Măgarii și libertatea» (1960) i-a adus o condamnare de 6 ani. Din 1961 a fost încarcerat, făcînd parte din celebrul lot de intelectuali Noica–Pilat, totodată fiindu-i confiscate manuscrisele și o mare parte din biblioteca personală. A fost grațiat după 3 ani de închisoare corecțională.
Fire boemă și un remarcabil causeur, a fost un epigramist redutabil, chiar de temut pentru mulți. Și, deopotrivă, un excelent autor de calambururi și de aforisme.
A murit de cancer pulmonar la 70 de ani, fiind înmormîntat în cavoul familiei Delavrancea (cu care se înrudea) de la cimitirul Bellu din București, nu înainte de a-și formula epitaful: „Aici zace Păstorel, / Om ales şi spirit fin, / Dacă treceţi pe la el, / Nu-l treziţi, că cere vin!“

Păstorel în 1937

Oratorul. Frazele domnului Nicolae Iorga sunt lungi

Fraza asta nefirească
Pentru public e un bine,
Findcă, până s-o termine,
Poate sala s-o golească.
***
La venirea ruşilor, în 1945

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!
***
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
***
Despre demnitarii Republicii Populare Române

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.
***
„O rețetă de mâncare e ca și o partitură: trebuie interpretată. Menuetul lui Beethoven e același pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu și alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduvă.”

„Unii oameni își închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai stomac și bani. Se înșală, trebuie să ai și cap.”

„Gastronomia nu e lăcomie și animalitate, ci numai un prilej de punere în valoare a spiritualității. Dacă nu e asta, nu mai e nimic.”

„Este o datorie elementară să plăteşti ce ai băut. Dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit.”


Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...