Planeta giganților

Carlos Santana 77!

„Du-te să privești un bebeluș zîmbind, du-te să privești un bețivan tîrîndu-se, du-te să privești viața. Simte viața – pe de-a-ntregul, pe cît de mult posibil. Găsește o temă umană, după care scrie un cîntec despre ea. 

Fă ca totul să devină prin muzica ta.”*

Carlos Santana

* Fragment din volumul autobiografic „Tonul universal” („Nemira”, 2020)

N.B. Cu ceva ani în urmă am fost rugat de dragul prieten Radu Lupașcu (Lupascu Radu Ioan) să postez pe Facebook imaginile coperților a 20 albume (timp de 20 zile), dintre cele pe care le dețin și care m-au marcat de-a lungul vieții, cerîndu-mi-se, totodată, să nu ofer nici un fel de amănunte/motivații vizavi de alegerile mele. Ceea ce am și făcut. Mi-a plăcut ideea asta, pentru că, într-adevăr, despre muzică trebuie să vorbim cît mai puțin și să ascultăm cît mai mult cu putință...

Ei bine, printre aceste albume s-a numărat și Abraxas (1970), al doilea album de studio aparținînd celebrului muzician american de origine mexicană, chitaristul Carlos Santana (pe numele său întreg Carlos Humberto Santana Barragán), unanim considerat drept o capodoperă a muzicii rock dintotdeauna și, nu mai puțin, una artistică. 

Albumul reproduce pe coperțile sale exterioare pictura Annunciation /Buna Vestire (1961), purtînd semnătura artistului Mati Klarwein (1932–2002), devenit celebru în urma realizării coperților albumelor unor mari muzicieni, printre care pot fi amintiți Miles Davis, Ray Charles, Earth, Wind and Fire, Jimi Hendrix sau Brian Eno.

Abraxas 

(full album)

Memento

Păstorel Teodoreanu

(30 iulie 1894 – 17 martie 1964)

Pe numele său de botez, Alexandru Oswald Teodoreanu.

Fratele mai mare al prozatorului de mare succes în epocă, Ionel Teodoreanu (1897–1954) și nepot, pe linie maternă, al celebrului muzician Gavriil Muzicescu.

Avocat, oenolog, gastronom, publicist și, mai cu seamă, scriitor, unul dintre stîlpii de rezistență ai boemei ieșene și, îndeobște, bucureștene.

A devenit celebru cu volumul de epigrame „Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai” (1931). Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, asemuit de criticul și istoricul literar George Călinescu cu Gargantua și Pantagruel al lui François Rabelais.

A scris și un Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora. Volumul a rămas în manuscris, astăzi fiind considerat pierdut.

În colaborare cu publicistul și traducătorul Jean Grosu, a izbutit una dintre cele mai bune traduceri în limba română a capodoperei lui Jaroslav Hašek, romanul Peripețiile bravului soldat Švejk, publicat în anul 1956.

Fabula «Măgarii și libertatea» (1960) i-a adus o condamnare de 6 ani. Din 1961 a fost încarcerat, făcînd parte din celebrul lot de intelectuali Noica–Pilat, totodată fiindu-i confiscate manuscrisele și o mare parte din biblioteca personală. A fost grațiat după 3 ani de închisoare corecțională.

Fire boemă și un remarcabil causeur, a fost un epigramist redutabil, chiar de temut pentru mulți. Și, deopotrivă, un excelent autor de calambururi și de aforisme.

A murit de cancer pulmonar la 70 de ani, fiind înmormîntat în cavoul familiei Delavrancea (cu care se înrudea) de la cimitirul Bellu din București, nu înainte de a-și formula epitaful: „Aici zace Păstorel, / Om ales şi spirit fin, / Dacă treceţi pe la el, / Nu-l treziţi, că cere vin!“

Păstorel în 1937

Oratorul. Frazele domnului Nicolae Iorga sunt lungi

Fraza asta nefirească

Pentru public e un bine,

Findcă, până s-o termine,

Poate sala s-o golească.

***

La venirea ruşilor, în 1945

Pe drumeagul din cătun

Venea ieri un rus şi-un tun;

Tunul rus

Şi rusul tun!

***

Armistiţiul ne-a impus

Să dăm boii pentru rus!

Ca să completam noi doza,

L-am trimis pe Petru Groza!

***

Despre demnitarii Republicii Populare Române

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?

Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?

Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?

Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

***

„O rețetă de mâncare e ca și o partitură: trebuie interpretată. Menuetul lui Beethoven e același pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu și alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduvă.”

„Unii oameni își închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai stomac și bani. Se înșală, trebuie să ai și cap.”

„Gastronomia nu e lăcomie și animalitate, ci numai un prilej de punere în valoare a spiritualității. Dacă nu e asta, nu mai e nimic.”

„Este o datorie elementară să plăteşti ce ai băut. Dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit.”

Goange

(desen de Jean Effel, din volumul „...să fie lumină”, 1971)

Memento

Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt (Părintele Nicolae Delarohia),
alături de Ioan Pintea
(autorul și cel care a îngrijit volumul
„Primejdia mǎrturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea”,
 ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993).

Despre bunătatea sufletească

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sîmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le cîştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviinţă. Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţa socială. Fără bunătate nu putem convieţui decît în condiţii de groază şi justificînd amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul ! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti. Berdiaev* spunea: pîinea pentru mine este o problemă materială (subinţeles egoistă , vulgară), dar pîinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea. Ştim că de-am vorbi toate limbile şi toate dialectele pămîntului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg şi pînă astăzi şi de am fi tobă de carte şi de erudiţie, şi de am cunoaşte întrebuinţarea tuturor termenilor specifici, tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă sîntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet. Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştiinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală.
Să nu savîrşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simplii făcători de cărţi şi drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informaţii.”**

Nicolae Steinhardt

* Nikolai Alexandrovici Berdiaev (1874-1948), filozof rus, reprezentant al existențialismului, cu preocupări în domeniul filozofiei religiei (n.m. - B.-L.S.).

** În volumul „Primejdia mărturisirii”, pp. 39-40

* Nicolae Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon (Ilfov) şi a trecut la cele veşnice în 30 martie 1989, în spitalul orǎșenesc din Baia Mare, fiind înhumat la Mănăstirea „Sf. Ana” din localitatea Rohia (Maramureş). 

A fost un eminent scriitor, critic literar, eseist, memorialist, publicist și jurist (doctor în drept constituțional).
Este autorul, printre altele, al unui volum nepereche în literatura română, „Jurnalul fericirii”, un autentic testament literar (cum el însuși îl subintitulase), a cǎrei elaborare a durat peste 12 ani, fiind scris în cîteva variante succesive. Este una dintre cele mai tulburǎtoare și mai lucide mǎrturii venite dinlǎuntrul universului concentraţionar românesc, unul dintre cele mai feroce sisteme de exterminare ce-au fost imaginate vreodatǎ.

(Alte amănunte, la adresa: https://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/.../remember...)

Altițe & bibiluri… (azi, de ziua bunicilor)

„Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să înțelegi un lucru ca să-l simți.” 

Carlos Ruiz Zafón 

(Umbra vîntului)

Buburuza noastră și bunicii ei sau vremea cînd copiii copiilor noștri încep să devină noi, schimbîndu-ne rostul vieții în această lume…

La mulți ani, buniceilor, oriunde v-ați afla! 

Muzicoteca de dinamită

John Scofield

A Go Go

Janis Joplin

Little Girl Blue

Altițe & bibiluri

„Ne judecă oare vreodată Dumnezeu după aparențe?

Înclin să cred că da.”

Wystan Hugh Auden

Goange (funeste)

Cică Vasile a murit, iar nevastă-sa se duce la ziarul local să dea un anunț la rubrica «Decese».

Tipul de la ghișeu, după ce îi prezintă condoleanțe, o întreabă ce ar dori să spună despre soț.

Aceasta îi răspunde sec: „Scrieți atît: «Vasile a murit.»”

Mirat, tipul, care cunoștea bine familia, nu se poate abține: „Doar atît? Trebuie să mai fie ceva ce ați dori să spuneți despre Vasile. Ați trăit împreună 50 de ani, aveți copii, nepoți, amintiri duioase. Dacă vă îngrijorează costul anunțului, să știți că primele șase cuvinte sînt gratis.”

„Bine”, spune sigură pe ea soția și, fără să stea prea mult pe gînduri, conchide: „Atunci scrieți așa: «Vasile a murit. Barcă de vînzare.»”

Planeta giganților

La 90 de ani, împliniți anul trecut pe 29 noiembrie, John Mayall, bunicul nostru bluesbreacker, a plecat să cînte blues, cum numai el știa, cetelor îngerești!

John Mayall a fondat celebra trupă «The Bluesbreakers» la Londra, în 1963.

Supergrupul a devenit ulterior o rampă de lansare pentru carierele muzicale ale unor nume devenite celebre, precum John McVie, Peter Green și Mick Fleetwood (fondatori ai grupului de blues Fleetwood Mac), Eric Clapton (Cream), Larry Taylor (Canned Heat), Mick Taylor (Rolling Stones), 

Walter Trout și mulți mulți alții, care fără aripa protectoare a unor muzicieni de geniu precum Mayall, n-ar fi fost niciodată ce au devenit...

John Mayall a primit premiul OBE (Most Excellent Order of the British Empire) în 2005.

Cel mai recent album al său, «The Sun Is Shining Down», a fost lansat în 2022.

Concertul de adio al lui John a fost pe 26 martie 2022, în California.

RIP, maestro!

John Mayall & The Bluesbreakers

Live at Capitol Theatre 

(1982)

Vise & Amintiri

(Fotografie de Virgil Angheloiu)

Alături de Nicu Alifantis (cu o mie de ani în urmă, după un concert în care mai cîntaseră Alexandru Andrieș și Mircea Vintilă), care-mi oferea (într-o mică pauză de respirație) o dedicație pe unul dintre cele mai dragi inimii mele albume ale dumisale, După melci... De altfel, unul dintre cele mai valoroase albume-concept ale muzicii folk-rock românești dintotdeauna…

După melci

(Electrecord, 1979)

Nicu Alifantis - compoziții, orchestrații, voce, chitară, double six * Costin Petrescu - tobe, percuție * Nicolae Enache - pian electric, strings, synthesizers; Evandro Rossetti - cobză, chitară, double six * 

Sorin Minghiat - flaut,  glockenspiel * Ioan Oagăn - chitară solo, bas.

Versuri de Ion Barbu.

De remarcat componența trupei sale, reunind muzicieni de excepție ai epocii: Costin Petrescu, ex-Phoenix, Nicu Enache, ex-Sfinx, redutabilul folkist italiano-român Evandro Rosetti și, nu ultimul rînd, Sorin Minghiat și Ioan Oagăn, membri ai trioului regretatului Doru Stănculescu… Ce vremuri…

Album integral: 

N.B. Pe 17 iunie, la Brașov, am avut privilegiul de a-l reîntâlni, după un vraf de ani, pe Nicu Alifantis, într-un concert fabulos, de peste două ore, la teatrul dramatic „Sică Alexandrescu”, alături fiindu-i băiuțeii din Fragile Band (Răzvan Mirică - chitare acustice, guitalele, mandolin, irish bouzouki, vocal, Mihai Neniță - vioară, vioară stroh, Adrian Flautistu - contrabas / bas acustic, vocal și Lyben Gordievski - instrumente cu clape, baian), în fața unei săli arhipline, care i-a aplaudat frenetic, minute în șir. A fost un concert caritabil, parte integrantă a campaniei naționale „Artiștii pentru artiști”, organizată de Uniunea Teatrală din România (UNITER).

(Foto: B.-L.S.)

(Foto: B.-L.S.)

Bucuria noastră a fost cu atît mai mare cu cît maestrul Alifantis & trupa au fost într-o formă de zile mari, electrizând, practic, publicul, de la prima la ultima piesă. Portofoliul a cuprins melodii celebre (multe dintre ele cîntate împreună cu sala) de pe majoritatea albumelor maestrului. Ineditul spectacolului, pentru mulți dintre cei prezenți, a fost faptul că Nicu Alifantis a interpretat și trei piese în trei limbi: greacă, aromână și portugheză. 

A fost o seară memorabilă, de poveste, nepereche, pentru care felicitările noastre vin de la sine…

Paraponu’ zilii

„În țara asta sunt mai multe cozi de topoare, decît topoare.”

Andrei Pippidi

Goange

 Arte & meserii pe cale de dispariție...

„Lefuir”, carevasăzică, șlefuiri. 

Un „ș” și un „i”, mîncate de vreme...

Vorb-aia: mai întîi le găurim şi apoi le șlefuim!

(foto: B.-L.S.)

Texte cu elice...

„Intelectualii

Azi, mai mult ca totdeauna, la noi mai mult decât oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea «culturală». Ei fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează – în literatură, ­în teatru, în arte, în științe, în fine, în tot: ei! ei intelectualii!
Aceste exemplare de lux ale omenirii mișună astăzi prin toate unghiurile publice. Lipsiți cu desăvârșire de vreo falsă fudulie, intelectualii intră în toate localurile de consumație și se amestecă bucuros cu toți comunii muritori... Asta e o tactică iezuitică, așa crez eu; căci, pentru a renunța acești aleși la mândria lor legitimă și a se apleca așa cu dinadinsul la contactul nostru, trebuie că au un scop; și acela desigur nu poate fi altul decât luminarea maselor ignorante.”*     

                                                                            Caragiale               

* Din volumul «I.L. Caragiale. Nuvele și schițe», ediție, note, comentarii, bibliografie și glosar de Dan Gulea, prefață de Angelo Mitchievici, ed. Cartea Românească, 2024

Memento

 

Donald McNichol Sutherland ar fi împlinit 89 de ani...

Bibliophilia

Sir Brian Harold May

(19 iulie 1947)

Sînt relativ puțini aceia care cunosc faptul că fondatorul celebrului grup rock britanic Queen, chitaristul, compozitorul şi producătorul Brian May, Comandor al Imperiului Britanic (2005), a studiat fizica și matematica la „Imperial College London”, absolvind cu o notă foarte bună (Upper Second-Class Honours), care este membru asociat al Colegiului Regal de Ştiință şi membru al Societății Regale de Astronomie din Marea Britanie.

Însă datorită excepționalei sale cariere muzicale, el şi-a întrerupt studiile (timp de 37 de ani!) pentru suținerea tezei de doctorat (cu o lucrare – A Survey of Radial Velocities in the Zodiacal Dust Cloud – despre lumina reflectată din praful interplanetar și viteza prafului în planul Sistemului Solar), pe care, ulterior, și l-a luat în luna august a anului 2007, la Imperial College din Londra, ceea ce nu l-a împiedicat ca, în această perioadă, să sprijine editarea a încă două lucrări științifice (MgI Emission in the Night-Sky Spectrum și 

An Investigation of the Motion of Zodiacal light Particles «Part I»), care erau bazate și pe studiile sale, efectuate la Observatorul Astronomic Teide, din insula Tenerife.

Sir Brian May este co-autor (alături de Sir Patrick Moore şi dr. Chriss Lintott) al lucrărilor „Bang! The Complete History Of The Universe” (apărută în anul 2006 la Johns Hopkins University Press şi, în traducere românească, „Bang! Istoria completă a universului”, în anul 2007, la editura RAO) și „The Cosmic Tourist” (Carlton Books Ltd, 2012).

În onoarea sa, asteroidul 1998 BM3 a fost rebotezat, căpătînd indicativul 52665 Brianmay, în 2008, pe 18 iunie, la cererea astrofizicianului Sir Patrick Moore, probabil influențat de vechea denumire a corpului ceresc.

Who Wants To Live Forever

Božo Paradžik 

(contrabas, chitară)

Wolfgang Sieber 

(orgă)

Înregistrare efectuată în Biserica „Sf. Leodegar” (Hofkirche, Lucerna. Elveția)

Love of my life

Brian May & Božo Paradžik

Întîlnirile titanilor

Phil Collins, Ringo Starr & Eric Clapton

(Bunburry Cricket Club, Carlton, UK ,1987)

„While my guitar gently weeps”

(6/7 iunie 1987, feat. George Harrison & Elton John)

Bibliophilia

„Restul timpului și-l consuma într-o liturghie de obișnuințe, care reușeau să-l apere de nefericire. Uneori, în zilele cu vînt, cobora până la lac și petrecea cîteva ore privindu-l, deoarece, desenat pe apă, i se părea că vede limpede inexplicabilul spectacol, ușor, care fusese viața lui.”

Alessandro Baricco

Mătase

(Humanitas , 2015)

Goange

Planeta giganților

 Dizzy

The Dizzy Gillespie United Nation Orchestra

Live at The Royal Festival Hall

(London)

Întîlnirile titanilor (o titanidă și-un titan)

 

Agneta Åse Fältskog
(ABBA)
&
Jon Lord
(Deep Purple)

Haihui printre imagini...

 

În lumina fierbinte a dimineții...

(Foto: B.-L.S.)

Bibliophilia

„Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte.”

Ion Stratan

În căutarea tonului

Ploiești, 1 iulie, luni, 2024

 Cu puțin timp înainte de lansarea cărții domniei sale, 

Mai-mult-ca-trecutul…

Distinsa doamnă Ana Blandiana este unul dintre extrem de rarii oameni hăruiți pe care i-am cunoscut în viața mea, în preajma cărora am avut privilegiul și bucuria să mă fi aflat (chiar dacă pentru puțin timp), care mi-au dăruit confortul inexprimabil de a mă simți în siguranță, fără a fi nevoit să-mi cîntăresc gîndurile și nici să-mi măsor cuvintele. 

Precum sub aripa îngerului păzitor…

N-am cum să nu-i mulțumesc încă o dată și pe această cale și să-i fiu recunoscător pentru totdeauna prietenului meu de ispravă care este Codruț Darie Constantinescu, prin intermediul căruia am cunoscut-o și care este autorul acestei eternități de-o clipă…

Altițe & Bibiluri (după 38 de ani)

 

Ploiești, decembrie, 1986, Biblioteca „Nicolae Iorga”.

Ana Blandiana alături de 

Constantin Chiriță și Anghel Dumbrăveanu. 

(Sursa: arhiva bibliotecii „N. Iorga”)

„Nu, meseria mea nu e libertatea și nici nu a fost vreodată. Libertatea nu a fost decât cel mult instrumentul meu de lucru, unealta de care m-am folosit pentru a scrie. Meseria mea este durerea. Capacitatea de a suferi și de a exprima suferința, iar această meserie aproape că nu are legătură cu libertatea, în orice caz se află, se desfășoară, se exercită într-un plan mult mai profund decât ea”.

Ana Blandiana

Bibliophilia

 
„Un om este bogat în funcție de cantitatea de lucruri de care se poate lipsi.”
Gustave Thibon
(1903-2001)

POEMOTECA

„Poezia mea este un fel de revoltă la ceea ce se întâmplă în lumea de azi.”

Ana Blandiana

Intoleranţă*

Sînt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.

Nu deosebesc culorile intermediare.

Pentru că se lasă iubită de crabi

Mi-e scîrbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pas

De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,

Ca viermele-n mătase m-am retras

Şi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,

Vreau cuvinte clare,

Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,

Vreau să-nţeleg ce sînt, ce sînteţi,

Delimitînd perfect de rîs sudalma.

Vreau tonuri clare

Şi culori în stare pură,

Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,

Prefer acestei fericiri ambigue

În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare,

Vreau să spun „fără-ndoială”,

Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,

Urăsc tranziţia, mi se pare trivială

Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.

Sînt slabă? Ochii mei sînt slabi?

Voi fi ridicolă în continuare?

Pentru că se lasă iubită de crabi,

Mi-e scîrbă de mare.

Ana Blandiana

* din volumul „Călcîiul vulnerabil”, Editura pentru Literatură, București, 1966

N.B. Doamna Ana Blandiana se va întîlni cu cititorii săi ploieșteni (și nu numai!) azi, 

1 iulie 2024, ora 17.00, în sala „Marea Unire” a Palatului Culturii din Ploiești, cărora le va prezenta cea mai recentă carte a sa, 

«Mai-mult-ca-trecutul. Jurnal, 31 august 1988–12 decembrie 1989», 

apărută în anul 2023 la editura Humanitas.

Moderator și curator eveniment: 

Bogdan-Lucian Stoicescu

Eveniment organizat de Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești.

Stand de carte al librăriei Humanitas din Ploiești