Altițe & bibiluri

Ploaia care va veni…

(…la Iedera)

 © B.-L.S.

The rain song

(Plant & Page)

Întîlnirile titanilor

De la stînga: 

Jeff Beck (1944-2023), 

Steven „Steve” Lee Cropper (Booker T. & the M.G.ʼs),

Jaime Royal „Robbie” Robertson (ex-The Band), B. B. King (1925-2015), 

Jimmy Page (ex-Led Zeppelin), Keith Richards (Rolling Stones), Carlos Santana, 

The Edge 

(aka David Howell Evans, U2)

și 

John Fogerty 

(ex-Creedence Clearwater Revival).

Poemoteca

ÎN SURDINĂ

femeie frumoasă

aud cum în pântecul tău

îngerul toarce

un fuior de copil –

o țesătură caldă inteligentă

care învață să vorbească

deja cu morții.

EVOCARE

vîntul scormone în perete

chiar lîngă tabloul tău

de mireasă a dimineții

mărul desenat în copilărie

seamănă tot mai mult cu mine

a umplut camera

cobor între da și nu

și trupul acestei ore

crește peste porțile arse ale trecutului

întind o mînă de frunze spre tine

și tac incendiat

când septembrie se dilată-n priviri

și curge pieziș

spre liniștea vorbitoare a copacilor

azi am venit la-ntâlnirea cu ierburile –

respirând aceeași culoare

ne vom înțelege prin semne ca pomii

și poate că-i toamnă

de-aceea plutește un cântec pe mare

singuri tot singuri

prin liniștea vorbitoare a copacilor

ne-ntoarcem

în portul singurătății fără sfârșit –

se leagănă-n aer ca o corabie

o toamnă cu plete de apă.

FRIG

iarna-și înfige în mine

colții mari de zăpadă

bucăți de gheață egale

picură în clepsidre

și eu curg lent

pe sub pojghița groasă a vieții –

ridic în frig

cetăți plutitoare de gând

pe-o banchiză

urletul lumii

se-ntinde la soare.

Mihai Ionuț Constantinescu 

(1968-2003?)

* Din volumul Pentru o mie de ani, editura Elit Comentator, Ploiești, 1994

(Fotografii de © B.-L.S. din ciclul «Făpturile cerului»)

Întîlnirile titanilor

De la stînga: John McLaughlin (ex-Mahavishnu Orchesta), Kirk Lee Hammet (Metallica), Sir Roderick „Rod” David Stewart, Ronald „Ronnie” David Wood (Rolling Stones, Jeff Beck Band) și William „Billy” Frederick Gibbons (ZZ Top) la concertele organizate în 22 și 23 mai 2023 (la Royal Albert Hall, Londra, UK) de Eric Clapton și Sandra Beck în memoria lui Jeff Beck (1944-2023).

Poemoteca

 CÎND AI NEVOIE DE DRAGOSTE*

cînd ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.

cînd trebuie să iubești nu ești iubit.

cînd ești singur nu poți să scapi de singurătate.

cînd ești nefericit nu are sens să o spui.

cînd vrei să strîngi în brațe nu ai pe cine.

cînd vrei să dai un telefon toți sînt plecați.

cînd ești la pămînt cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lîngă mine, gîndește-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lîngă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste

cînd ai nevoie de dragoste.

cînd trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

cînd eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cărtărescu

* din volumul «Dublu CD. The best of Mircea Cărtărescu» (Humanitas, 1998)

(fotografie de © Lee Price)

Memento

Tina Turner

(aka Anna Mae Bullock)

(Sursa foto: playbill.com)

„Sunt atât de întristat de moartea minunatei mele prietene Tina Turner. 

A fost, cu adevărat, o interpretă și o cîntăreață extrem de talentată. 

Era inspiratoare, caldă, amuzantă și generoasă. 

M-a ajutat enorm cînd eram tînăr. 

N-o voi uita niciodată!”

Mick Jagger

Tina 

&

Mick Jagger 

 Eros Ramazzotti

 

 David Bowie

Rod Stewart

Eric Clapton

Paul McCartney

Memento

Happy 82th anniversary, Bob Dylan!

Dylan nu este doar un mare poet, 

ci o mare personalitate.

Leonard Cohen

The Times They Are A-Changin'

One too manny mornings

Întîlnirile titanilor

În stînga, celebrul pianist și compozitor american Eubie Blake (1887–1983) alături de McCoy Tyner (1938-2020), la sărbătorirea celei de-a 95-a aniversări a zilei sale de naștere.

(sursa foto: arhivele McCoy Tyner)

Eubie Blake interpretează compoziția sa 

Fantasy on Swanee River

Haihui printre sunete (și imagini)

 Ludovico Einaudi 

Broken Wings 

„Music has the ability to transcend language barriers and connect with people on a deep emotional level, raising awareness on important issues and having a positive impact on the world. With nearly half of the world's wild bird species in decline, and one in eight at risk of extinction, we must stop the trafficking of wild birds. Let's leave them free, let's keep them out of cages.”

(L.E.)

Bibliophilia

Lectura, o bună modalitate de a te îmbogăți 

fără să furi de le nimeni.

Arlette Laguiller

(Foto: Robert Doisneau - Decembrie 1945)

Jurnal de-a bușilea (la cafeaua întîlnirilor)

Azi, la cafeaua de dimineață, băută la o țigare, ca de obicei, dimpreună cu prietenul meu, buchinistul Doru T., cotrobăind cu privirea prin dugheana lui înțesată cu cărți, am dat peste volumul Filosofia sexului. Inițial am crezut că este vorba despre unul dintre miile de opuri motivaționale care umplu pînă la refuz rafturile librăriilor ori ale anticariatelor și care nu-mi stîrnesc nici cea mai mică umbră de interes. Pradoxal, nu titlul cărții mi-a agățat privirile, ci numele autorului: 

Radu F. Constantinescu. 

Am luat volumul din raft și am început să-l răsfoiesc cu nesmintit interes. Are paginile ușor îngălbenite de trecerea timpului (este ediția a doua apărută cu nouă ani în urmă la editura Curtea Veche) iar pe prima pagină poartă o exortație mobilizatoare (DANCE!) alături de o semnătură indescifrabilă, ambele grafiate cu un pix. Probabil, aparținînd autorului și adresate unui virtual cititor. Nimic personalizat, așadar... Văzînd că mă interesează, prietenul meu, buchinistul, mi-a dăruit cartea, așa cum face de obicei în atari situații...

M-am îndreptat cu volumul sub braț spre biroul meu din marea bibliotecă în care mi-am petrecut mare parte din ultimii mei 25 de ani de viață, stăpînit de bănuiala că autorul este una și aceeași persoană cu Radu F., tînărul inteligent, timid și sensibil cu care colaborasem (el în calitate de cameraman) cu foarte mulți ani în urmă, la un studio de producție audio-video din Ploiești (CIN TV), în perioada în care el, dacă nu cumva memoria-mi joacă feste, devenise, deja, student la «Litere», pe care le-ar fi și terminat între timp, așa cum, de altfel, reiese din eliptica-i prezentare de la începutul volumului. Nici eu n-am făcut prea mulți purici la acel studio, cum nici tînărul cu pricina, care la un moment dat, cu puțin timp înaintea mea, a dispărut fără urmă și, pînă în ziua de azi, cînd am dat peste cărțulia lui, nu am mai știut nimic despre el. Ale vieții drumuri...În schimb, după despărțirea noastră, am mai ținut cîțiva ani buni legătura cu tatăl său, cu care mă întîlneam cînd și cînd, un tip minunat, cu care-mi plăcea să sporovăiesc cîte-n lună și-n stele, și de la care mai aflam cîte ceva despre junior. Apoi, și tatăl său a dispărut brusc din preajma mea, la fel ca fiul și de atunci s-a așternut tăcerea. 

Ajuns în birou l-am căutat pe net și toate bănuielile privindu-l pe Radu F. mi-au fost spulberate. Chiar el era. Ba, am constatat că o fotografie de-a lui, însă drastic prelucrată grafic, apare pe prima copertă a volumului.
M-am bucurat cu asupra de măsură, în primul rînd pentru că scrie, apoi pentru că, așa cum știam din vremurile de demult, îi place în continuare muzica bună și, deopotrivă, arta modelării trupului și, nu în ultimul rînd, că este, conform aceleiași prezentări ușor comerciale din volum, cel mai citit «scriitor online» din România (bine-ar fi, pentru el îndeosebi, să fie chiar așa, dar eu sînt extrem de sceptic în fața unor asemenea formulări mirobolante, ce-mi par a fi, în marea lor majoritate, complet lipsite de relevanță), că a luat un premiu pentru cel mai bun blog și că lucrează la trustul ProTv (astea toate pînă în 2014).
Cu siguranță, îmi voi actualiza informațiile despre el (am constatat că deține un site, un cont pe Facebook și vreo patru volume - cu acesta pe care l-am pomenit și despre care voi scrie de îndată ce-l voi termina de citit - apărute toate la editura Curtea Veche) și, de ce nu, poate voi încerca, la un moment dat, să-l contactez. 

Nu de alta, dar el este unul dintre acei oameni care n-au trecut prin viața mea întîmplător, precum un călător anodin printr-o sală de așteptare a unei gări de provincie...

Iedera, azi

Amurg. Înainte de furtună...

Foto: © B.-L.S

 

Muzicoteca

 Robin & The Backstabbers

Sat după sat

Iedera, azi

În grădină & livadă...

Fotografii: © B.-L.S.

Goange

Moment rarisim: eclozarea unui electrician.

Se poate observa cu ochiul liber că pe cap încă mai are coajă de ou...

Altițe & Bibiluri

„Gîndesc prin contradicții. Adevărul meu e alcătuit din bucățele, și nu le pot cuprinde cu gîndul decît pe rînd. Dacă mai trăiesc, voi aștepta noaptea ca să gîndesc. Preaiubita noapte. Noaptea rațiunea doarme, iar lucrurile se mărginesc să existe. Cele cu adevărat importante își reiau forma, supraviețuiesc distrugerilor înfăptuite de analizele de peste zi. Omul își adună laolaltă părțile împrăștiate și devine iarăși un arbore liniștit.”

Exupèry

(„Pilot de război”, ELU, 1968, traducere de Ion Caraion)

Poemoteca

Iubirea după iubire

Va fi vremea

când te vei întîmpina

pe tine însuți sosind 

la ușa ta, în oglinda ta,

veți surîde între voi de bun-venit

spunînd, ia loc. Mănîncă.

Îl vei iubi din nou pe străinul care ești.

Îi vei da vin. Și pîine. Inima o vei reda

ei înseși, străinului care te-a iubit

toată viața dar l-ai nesocotit, de dragul

altcuiva, care te știe pe de rost.

Aruncă scrisorile de dragoste de pe raft,

fotografiile, însemnările răzlețe,

descojește-ți chipul din oglindă.

Stai jos. Și te hrănește din viața ta.

Derek Walcott*

(1930–2017)

* Poet, dramaturg și artist plastic caraibean, laureat al premiului Nobel pentru literatură (1992). 

A fost membru al «Academiei americane de arte și litere» și al 

«Academiei poeților americani». 

(Traducere din limba engleză de Ioana Ieronim)

Întîlnirile titanilor

Robert de Niro & Harvey Keitel

(80+84)

Raftul cărților

Creierul nostru muzical

„Acum câțiva ani, un studiu a dat apă la moară ziarelor și talk-show-urilor matinale, afirmând că dacă ascultăm zece minute pe zi muzică de Mozart devenim mai inteligenți - «efectul Mozart». Autorii studiului susțineau că ascultarea muzicii poate să ne îmbunătățească performanțele în îndeplinirea sarcinilor ce implică raționamente spațiale, dacă aceste sarcini sunt primite imediat după audiție (iar unii jurnaliști credeau că asta implică și capacitatea matematică). Membrii Congresului SUA au votat rezoluția, iar guvernatorul Georgiei a alocat fonduri pentru cumpărarea unui CD cu Mozart pentru fiecare nou-născut din Georgia. Majoritatea cercetătorilor s-au trezit puși într-o situație dificilă. Deși cu toții credem că muzica poate ameliora alte aptitudini cognitive și tuturor ne-ar plăcea să vedem cum guvernul alocă mai multe fonduri educației muzicale, studiul în cauza era viciat de numeroase erori științifice. E drept că unele dintre afirmațiile pe care le conținea erau valabile, dar erau greșit argumentate. În ce mă privește, toată tevatura mi s-a părut un pic jignitoare, deoarece implica faptul că muzica nu trebuie să fie studiată în sine și pentru sine, ci numai dacă îi poate ajuta pe oameni să se descurce mai bine în alte privințe «mai importante». Gândiți-vă ce absurd ar fi dacă am inversa lucrurile. Dacă aș susține că studiul matematicii stimulează aptitudinile muzicale, oare decidenții politici ar începe să pompeze bani în domeniul matematicii din acest motiv? Adesea muzica a fost sărmanul copil vitreg al școlilor publice, prima materie scoasă din programa când apar probleme de finanțare, iar oamenii încearcă de multe ori să pledeze în favoarea ei pe baza beneficiilor colaterale, în loc s-o aprecieze în sine.

Problema cu studiul care susținea că «muzică te face mai deștept» s-a dovedit a fi simplă: controlul experimentelor nu a fost corect și, conform cercetărilor efectuate de Bill Thompson, Glenn Schellenberg și alții, mica diferență dintre cele două grupuri în privința aptitudinilor spațiale ținea doar de alegerea sarcinii de control. În comparație cu a sta în cameră și a nu face nimic, ascultarea muzicii părea avantajoasă. Însă, dacă subiecților care primeau sarcina de control li se oferea cea mai mică stimulare mentală – să asculte un audio-book, să citească etc. –, ascultarea muzicii nu mai prezența niciun avantaj. Altă problemă a studiului era că nu propunea un mecanism plauzibil care să explice în ce mod ascultarea muzicii îmbunătățește funcționarea spațială.
Glenn Schellenberg a semnalat importanța distincției dintre efectele pe termen scurt ale muzicii și cele pe termen lung. Efectul Mozart se referea la beneficiile imediate, dar există alte cercetări care au arătat că într-adevăr există efecte pe termen lung ale activității muzicale. Ascultarea muzicii întărește sau modifică anumite circuite neurale, inclusiv densitatea conexiunilor dendritice din cortexul auditiv primar.” (fragment din volum)

Fie că ascultăm Bach, The Beatles sau Eminem, muzica joacă un rol esențial în viață noastră - chiar dacă nu ne-am dat seama niciodată de asta. Cum se face că muzica ne evocă emoții atît de puternice? Răspunsul începe să devină mai clar mulțumită progreselor neuroștiințelor și al psihologiei evoluționiste.

Volumul Creierul nostru muzical oferă cititorului o viziune de ansamblu asupra studiilor din domeniu, răspunzînd totodată unor întrebări foarte diferite: sînt preferințele noastre muzicale dobîndite în perioada intrauterină? Există o limită de vîrstă dincolo de care nu-ți mai poți schimba gusturile în materie de muzică? Diferă plăcerea ascultării unei melodii de celelalte plăceri? Sînt doar cîteva întrebări dintr-o serie mult mai mare la  care autorul răspunde în paginile acestui volum, o lucrare sine qua non pentru orice iubitor de muzică, indiferent de genul preferat. 

DANIEL J. LEVITIN (n. 1957) a studiat ingineria la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) şi muzică la Berklee College of Music (ambele din Boston). Este neuro-cercetător, specialist în psihologie cognitivă (absolvent al universității Stanford), muzician și producător muzical. În prezent, este profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea McGill, unde din 2000 pînă în 2017 a fost directorul Laboratorului de Percepție, Cogniție și Expertiză Muzicală. A fost membru în comitetul de acordare a premiilor Grammy și consilier pentru Rock and Roll Hall of Fame. Pe lîngă numeroase articole științifice în reviste de specialitate, a publicat volumele The World in Six Songs, The Organized Mind (Mintea organizată), A Field Guide to Lies (Ghid practic de detectare a minciunilor) și Successful Aging  (în curs de apariție la editura Litera). Creierul nostru muzical.De ce suntem fascinați de armoniile sonore (editura Litera, 2022) s-a tradus în optsprezece limbi și s-a vîndut în peste un milion de exemplare în întreaga lume.

Iedera. Mai, la jumătate...

În livadă & grădină...
(fotografii de: © B.-L.S.)

HIPGNOSIS

Hipgnosis (1968-1983, http://www.hipgnosiscovers.com/) a fost un grup de design britanic specializat în crearea coperților unor albume aparținînd muzicienilor și trupelor rock, celebrități (care nu mai au nevoie de nici o prezentare), printre care pot fi amintite: Pink Floyd, T. Rex, The Pretty Things, UFO, 10cc, Bad Company, Led Zeppelin, AC/DC, Scorpions, Yes, The Alan Parsons Project, Genesis, Peter Gabriel , Def Leppard, Black Sabbath, Wishbone Ash, UFO,  The Nice, Paul McCartney & Wings, Alan Parsons Project, Electric Light Orchestra, Rainbow, Styx, Al Stewart ș.a.

Grupul a fost înființat în 1968 de studenții (pe atunci, la London School of Film Technique și The Royal College of Art) Storm Thorgerson (1944-2013) și Aubrey Powell (n. 1946, a.k.a. Po).

Din anul 1974, „creierele” Hipgnosis  au devenit... trei, cînd celor deja pomeniți li s-a alăturat și Peter Christopherson (1955-2010). 

Grupul s-a dizolvat în 1983. Thorgerson a continuat să lucreze în domeniul designului de albume iar Aubrey Powell s-a reorientat către videoproducții, notabile rămînînd cele realizate pentru legendarul grup britanic The Who.

În fotografii, coperțile și etichetele celui de-al doilea L.P. (și ultimul), On The Shore (Pe mal), apărut în 1971, aparținînd grupului folk-rock progressive britanic Trees.

On The Shore 

(full album) 

MEMENTO

„Valoarea regalității stă deasupra alternativelor politice sau a sistemeler de guvernare. Ea garantează mîndria, identitatea, continuitatea și tradițiile.
Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea rămânilor iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”*

Regele Mihai I

* din volumul „Anul Regelui” de Princepele Radu al României, editura «Curtea Veche», București, 2011

Imnul Regal

Muzica: Eduard Hübsch

Versuri: Vasile Alecsandri

Pe 10 mai ar fi trebuit să fie ziua națională a țării care ar fi trebuit să fie!

Poezie mută, pictura…

Max Naylor

Mountainside  / Coasta muntelui 
(2022, cerneală pe hîrtie)

Narcissus / Narcise
(2023, cerneală pe hîrtie)

Muzicoteca de dinamită

Something

De la stînga: George, Paul, John & Ringo

George

În 2 mai 1969, The Beatles au înregistrat forma de bază a piesei Something, la studiourile Abbey Road din Londra. George Harrison, Paul McCartney, Ringo Starr, John Lennon și Billy Preston (vocal, clape) au tras 36 (!) de variante ale compoziției lui George în acea zi, pînă tîrziu, în noapte, după ora 3. Dintre toate, a 36-a a fost considerată de ei «cea mai bună». Au continuat să lucreze la piesă a doua zi și, cu intermintențe, pînă în iulie. 

Cîntecul a fost mixat în luna august și lansat în în septembrie al aceluiași an.

Așez Something pe primul loc în topul preferințelor mele vizavi de cele mai frumoase piese de dragoste scrise de cei patru...

Pe doi, Yesterday (compusă de Lennon & McCartney) iar pe trei (ca podiumul să fie complet) o plasez pe In My Life a lui Lennon...

Something

(live at Madison Square Garden, NYC, 1971)

Something 

(bonus track)