Gînduri cu elice

„Dacă veți plînge la înmormîntarea mea, n-am să mai vorbesc cu voi niciodată!”

Stan Laurel

(1890-1965)

Vise & amintiri...

Giorgio Moroder... 

Father Of Disco a devenit, între timp, Grandpa Of Disco Music...

Of, Doamne, cum și cînd or fi trecut, pe negîndite, cei 1000 de ani pe cînd eram, vorba poetului, muuult mai tineri şi la trup curați, şi dansam la ceaiurile noastre de liceeni zăluzi pe muzicile lui bestiale, cîntate de Donna Summer?

De par egzamplu I Feel Love...

Altițe & bibiluri

Ciupercile din tei...

(Iedera, azi)

Goange

– Mă, tu ești urît ca limba rusă, iar acum ți-ai mai lăsat și mustață. Arăți ca dracuʼ! În schimb, te văd mereu numai cu femei brici. Cum naiba faci?
– Simplu. Ca să cucerești femei giugulane, cum zici tu, trebuie să știi unde să le săruți.
– Și, unde ar trebui să le sărut?
– Eeeee... Aici e șpiluʼ... Io, de exemplu, le sărut la Londra, la New York, la Tokyo, la Veneția, la Paris…

Altițe & bibiluri

Céline și Arletty / Léonie Bathiat, Meudon, 1955

Nu vedem decît ceea ce privim și nu privim decît ceea ce avem deja în minte.

Céline

(„Nord”)

Goange

Femeia este o fiinţă pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi bărbații o preferă după chipul şi asemănarea lui Nicole Kidman.

De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea…Nici politică (vezi doamna Merkel), nici vîlvă (vezi doamna Hillary Clinton), nici miliarde (vezi doamna Rotschild) și nici copii (vezi mama).

Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. Cele mai în vîrstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi ele zic că merg pe 39 (cum zice tataie). Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă am citit eu pe ale mamei, că fiecare acoperă între 2 și 5 ani. Aşa că, după un calcul foarte simplu, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice simultan (cum e o prietenă a lui mamaie), poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi ea primeşte deja pensie.

Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna cu cîntec. Tataie îmi spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit.

Cea mai mare calitate a femeii este averea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot și pistolul cu amortizor, tot aşa am auzit că se fac cercetări pentru o altă invenţie: averea fără nevastă şi soţul fără soacră. Nu mă pricep foarte bine, dar cel care va pune la punct aceste două mari invenţii, va primi Premiul Nobel pentru pace, mi-a explicat odată unchiul Costel.

Femeile sînt de genul feminin, deşi multe poartă pantaloni, după cum unii bărbați sînt de genul masculin, deşi mulți poartă şorţ de bucătărie. Ca tata și unchiul Costel.

Femeia, se spune într-o poveste, s-a născut din coasta unui bărbat. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile (tot unchiul Costel mi-a spus, dar era cam abțiguit, că băuse vreo 5-6 țuici cu tata). Am citit undeva că prima femeie care a păcătuit se numea Eva. A doua femeie au fost toate celelalte. Cică Eva asta a păcătuit cînd l-a muşcat pe șarpe, în loc să-l sărute! Sau ceva de genul ăsta...

Din meditațiile lui Gigel (clasa a VI-a) despre femei

Vise & amintiri

Brașov 2014. Într-un loc ce părea a fi uitat de timp, calm, tainic și mustind de parfumul unor vremi îndemult revolute dar care, din nefericire, și-a închis ușile: cafeneaua-spițerie Dr. Jekelius Farmacy Cafe.

(Fotografii de Anca & Bogdan Stoicescu)

Mircea Florian

La cafeneaua întîlnirilor

Memento

Happy 81th anniversary, Bob Dylan!

Dylan nu este doar un mare poet, ci o mare personalitate, spunea, la un moment dat, un alt important scriitor și muzician, prieten al său, Leonard Cohen (1934-2016). Și, pe bună dreptate, pentru că muzicianul-poet american cu origini evreiești, pe numele său Robert Allen Zimermann, rămas în istoria muzicii sub numele de scenă, Bob Dylan (împrumutat de la poetul galez Dylan Thomas), pe bună dreptate chiar asta și este: o uriașă personalitate. A cărei creație muzicală a influențat major arta sonoră americană (și nu numai!), multe compoziții ale sale (printre care Masters of War, Blowin’ in the Wind ori The Times They Are a-Changinʼ ), devenite adevărate imnuri ale mișcărilor anti-războinice din anii ʼ60-ʼ70 (Ia-mi insigna de șerif, mamă, nu vreau să împușc pe nimeni!), dublate fiind de ostilitatea sa fățișă vizavi de politicianismul pretutindenar, au făcut ca faima sa să crească exponențial, într-un timp foarte scurt el devenind un muzician planetar și un portdrapel al mișcărilor protestatare din epocă (albumul Bringing It All Back Home, apărut în 1965 - despre care Clinton Heylin a scris: Cel mai influent album al epocii sale. Aproape tot ce avea să se întîmple în muzicile folk-rock contemporane poate fi găsit acolo... - stînd mărturie.)...

Dylan la mormîntul scriitorului Jack Kerouac, unul dintre idolii săi, din

<Edson Cemetery> (Lowell, Massachusetts, SUA) în 1975

„I read „On The Road” in maybe 1959. 

It changed my life like it changed everyone else's.” (B.D.)

Solist vocal, chitarist, muzicuțist, pianist, poet și, nu în ultimul rînd, un remarcabil compozitor/aranjor, care a transgresat cu o mobilitate ieșită din comun diferite genuri muzicale (folk, rock, country, jazz, blues, world music), el a fost plasat pe locul al doilea în top-ul celor mai influenți artiști ai scenei muzicale mondiale, întocmit de celebra revistă Rolling Stone.

Discografia sa cuprinde, pînă în acest moment, 36 de albume originale, precum și numeroase înregistrări live și compilații.

Bob Dylan, Neil Young & Eric Clapton

Continuă și în prezent să concerteze iar muzica sa (vîndută în peste 100 de milioane de unități discografice) a fost și este preluată/adaptată de muzicieni de pretutindeni, de la Jimi Hendrix și Nick Cave, la slovenii Laibach și pînă la Alexandru Andrieș ori trupa Colibri de la noi.

Opera sa scrisă include, alături de proza poetică Tarantula (1971), The Definitive Bob Dylan Songbook (2001), volumul de memorii Cronica vieții mele. Volumul întâi (Chronicles: Volume One, 2004), Lyrics: 1962–2001 (2004), Forever Young (2008), The Lyrics: Since 1962.

În limba română au apărut volumele Suflare în vânt (o selecţie de 100 de poeme din Lyrics, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, antologator şi prefaţator, 2012), Tarantula (proză poetică, 2014) și Cronica vieții mele (memorii, 2015), toate la editura Humanitas.

Din anul 2011, creația sa (poetică și muzicală) constituie obiect de studiu în cadrul Catedrei de Istorie a Ideilor a Facultății de Filosofie, Istoria Ideilor, a Artelor și de Limbi Clasice a Universității din Oslo (Norvegia).

Clubul „47” din Cambridge, Massachussets, USA.
(foto: B.-L.S.)

A primit mai multe premii, dintre acestea detașîndu-se Presidential Medal of Freedom, acordat de preşedintele Barack Obama, în 2012.

În anul 2016, Dylan primește Premiul Nobel pentru literatură, motivația juriului fiind: pentru crearea de noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american.

Bob Dylan

Alexandru Andrieș

Florian Pittiș & Pasărea Colibri

Bonus track:

Bob Dylan and The Band

„Forever Young”

Bob Dylan

Rough and Rowdy Ways

(2020, album integral)

Bibliophilia

„Biblioteca este a doua mea casă.

Sau, mai degrabă, singurul loc unde sînt, într-adevăr, doar cu mine.”

Haruki Murakami

(„Kafka pe malul mării”)

(Interioare din biblioteca și muzeul „Morgan” din New York)

Muzicoteca de dinamită

George Enescu a compus în 1908 opusul 15 (Șapte cîntece pe versuri de Clément Marot). Aici este piesa Languir me fais din acest opus, cu maestrul Enescu la pian. 

Mult mai tîrziu, trupa de rock progresiv Sfinx, condusă de excepționalul muzician Dan-Andrei Aldea (violonist, ghitarist, compozitor și aranjor), pe discul ei de debut (un extend play din 1972), a inserat o minunată prelucrare după acest cîntec enescian. 

Paraponu’ zilii

Incompetenții au convingerea că-s mult mai buni decît sînt în realitate, în timp ce indivizii extrem de bine pregătiți, au tendința să se subestimeze. Habar n-aveam că acest fenomen, despre care am citit deunăzi, poartă și un nume: efectul Dunning-Kruger. David Dunning și Justin Kruger sînt doi profesori care își desfășoară activitatea de cercetare în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Cornell, SUA. Ei au ajuns la următoarele concluzii privindu-i pe incompetenți:

1. Aceștia vor tinde să-și supraestimeze propriul nivel de competență;
2. Nu vor recunoaște înalta competență a celor adevărat competenți în realitate;
3. Nu-și vor da seama de propria lor incompetență;
4. Vor recunoaște propria incompetență anterioară abia după ce vor dobîndi un nivel înalt în domeniul respectiv.
Cei doi cercetători au întreprins studiul pe un lot de studenți ai celebrei universități americane. Probabil au ajuns destul de greu la aceste concluzii, numărul incompetenților studiați de cei doi fiind relativ mic. În vreme ce, bunăoară, cei care ne conduc țara de atîta amar de vreme, le-ar fi oferit, la timp și de o foarte bună calitate, un material de studiu infinit mai bogat și mai variat privind incompetența. Pentru a nu mai vorbi de densitatea de incompetenți pe unitatea de suprafață...

Fototeca de dinamită

Nicolas Sánchez

(Mexic)

Fără titlu
2022
(pix pe hîrtie)

Memento

Unul dintre momentele importante din istoria zbuciumată a Teatrului Equinox. 

Cătălin Apostol, colegul meu de generație și chiar de scenă (în memorabilul spectacol „Cealaltă parte a umbrei”, care a cucerit trofeul festivalului național de teatru scurt Zaharia Bârsan de la Cluj-Napoca în 1986) a realizat împreună cu actorii și stagiarii teatrului nostru acest film tulburător, preluat de toate canalele Televiziunii Române în anul realizării lui, fiind văzut de românii de pe patru continente.

Mihai Vasile

Goange

Părintele O'Connor îl întreabă pe elevul Sean:

- La voi în casă se spune rugăciunea înainte de masă?

- Nu e nevoie părinte, mama gătește foarte bine!

*

Ducesa:

-Ați observat că rubinele se curăță bine cu vin roșu iar smaraldele, cu coniac?

Contesa:

-N-am cum să știu, draga mea, cînd ale mele se murdăresc, pur și simplu le arunc...

(Din  volumul „Umor englezesc”, cules și tradus de Dan Duțescu, ed. Universal Dalsi, 1993)

Haihui printre sunete (și imagini…)

Diana Krall feat. Steve Buscemi

When The Curtain Comes Down

Syd Barrett

Hipgnosis (1968-1983, http://www.hipgnosiscovers.com/) a fost un grup de design britanic specializat în crearea coperților unor albume ale muzicienilor și trupelor rock, celebrități (care nu mai au nevoie de nici o prezentare), printre care pot fi amintite: Pink Floyd, T. Rex, The Pretty Things, UFO, 10cc, Bad Company, Led Zeppelin, AC/DC, Scorpions, Yes, The Alan Parsons Project, Genesis, Peter Gabriel sau ELO & XTC.
A fost înființat în 1968 de studenții (pe atunci, la London School of Film Technique și The Royal College of Art) Storm Thorgerson (n.1944) și Aubrey Powell (n. 1946, a.k.a. Po).
„Creierele” Hipgnosis din anul 1974, au devnit... trei, cînd celor deja pomeniți li s-a alăturat și Peter Christopherson (n.1955 - m. 2010). Grupul s-a dizolvat în 1983. Thorgerson a continuat să lucreze în domeniul designului de albume iar Aubrey Powell s-a reorientat către videoproducții, notabile rămînînd cele realizate legendarului grup britanic The Who.

*

În fotografii, coperțile albumului The Madcap Laughs, L.P.-ul de debut al ghitaristului, vocalistului și compozitorului britanic Syd Barrett (1946-2006), apărut în anul 1968, după ce el părăsise grupul Pink Floyd al cărui co-fondator fusese; pe album apar, printre mulți alții, ca instrumentiști și/sau producători, David Gilmour, Roger Waters și Robert Wyatt, co-fondator Soft Machine)

The Madcap Laughs 

(full album)

Ucraina Story

Un ascultător din România întreabă la Radio Erevan:
- Este adevărat că nucile, prin conținutul lor ridicat de iod, ne ajută în cazul unui atac nuclear în Ucraina?

- Ajută, cum să n-ajute? Cine naiba a mai pomenit colivă fără nuci?

Ucraina Story

Lecția dictatorială a Kremnlinului

(cîteva tehnici și tactici fundamentale de manipulare a maselor)

Protest inedit în Rusia. «Partidul Morților» se opune, din cimitir, războiului din Ucraina: 

„Acum, noi, în lumea morților, primim un număr imens de oameni, din ce în ce mai mulți în fiecare zi. 

În ceața războiului poate fi greu de înțeles cine și de ce parte este, 

deseori, vorbim despre trupuri fără chip, nume, țară.”

„Rușii nu îngroapă pe ruși”, „Nu-i lăsăm pe ai noștri (doar cadavrele lor)”, „Copiii voștri sînt fake”, scrie pe pancartele protestatarilor...

Sursa foto: Anton Gerașcenko, consilier al ministrului Afacerilor Interne al Ucrainei

1. A distrage și a deturna atenția...

2. A crea probleme, apoi, a oferi „soluții”...

3. A face apel la factorul emoțional în detrimentul rațiunii...

4. Înlocuirea revoltei cu sentimentul vinovăției...

5. A diversifica informațiile pînă a le face incoerente...

6. A se adresa publicului precum unor copii de vîrste mici...

7. Menținerea publicului în stare de ignoranță și de prostire...

8. A încuraja publicul de a se complace în mediocritate...

9. A cunoaște indivizii mai bine decît se cunosc ei înșiși...

10. A semăna confuzie, a-i învrăjbi pe unii împotriva altora, a intimida, a marginaliza, a ridiculiza și a amenința opozanții, a cenzura, a inversa valorile, a arunca miciuni atît de gogonate încît naivii să le creadă, a controla mass-media, a face propagandă deșănțată, a reprima, a suprima.

Haihui printe sunete

LOU REED

Berlin

(album:  Lou Reed, 1972)

Electric Guitar: Steve Howe

Piano: Rick Wakeman

Acoustic Guitar, Electric Guitar, Piano: Caleb Quaye

Acoustic Guitar, Electric Guitar: Paul Keogh

Bass Guitar: Les Hurdle

Bass Guitar: Brian Odgers

Percussion: Clem Cattini

Background Vocal: Helene Francois

Background Vocal: Kay Garner

RED HOT CHILI PEPPERS

Black Summer

(album:  Unlimited Love, 2022)

Anthony Kiedis – lead vocals

Flea – bass, piano, trumpet

John Frusciante – electric guitar, backing vocals, 

co-lead vocals, synthesizer, mellotron, acoustic guitar

Chad Smith – drums, percussion, tambourine, bass, shaker

Ucraina Story

„În şah avem o vorbă care spune că atunci când eşti 

într-o poziție proastă, toate mișcările sînt greşite. Putin este într-o poziție proastă acum.”

Garry Kasparov

Goange

Optimiștii și pesimiștii contribuie, în egală măsură, la bunul mers al omenirii. Bunăoară, optimiștii au inventat avionul. Pesimiștii, parașuta…

G.B. Shaw

La lumina plăpîndă a candelei

Christos Anesti! / Christos a înviat!*

Irene Papas 

& 

Evangelos Vangelis Odysseas Papathanassiou

* din albumul „Rapsodies”, 1986, compus, produs, aranjat și interpretat 

de Vangelis; voce: Irene Papas (Irene Lelekou)]

Ucraina Story

Put in Prison / Putin la bulău

Pe peretele unui imobil din Köln (Germania) reputatul grafician Thomas Baumgärtel (cunoscut sub pseudonimul Bananensprayer, din pricina semnăturii sale, specializat în grafitti și street art) a închipuit acest portret de dimensiuni mari al piticului zărghit de la Kremlin, costumat în ținuta pe care milioane de pămînteni îi doresc s-o poarte cît mai curînd.

N.B. Banana reprezintă semnătura artistului, inspirată fiind de banana celebrului artist american Andy Warhol, apărută pentru prima dată pe coperta albumului „Velvet Underground & Nico”, care a reprezentat debutul (în 1967) trupei americane Velvet Underground.

Memento

George Coșbuc

(20. IX. 1866 – 9. V. 1918)

* A fost al optulea copil dintre cei 14 născuți în familia preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc din Hordou, Bistrița-Năsăud.

* În familia sa au fost 14 generaţii de preoţi. O tradiție care este continuată și în prezent, preoţi care se trag din acestă familie trăind în comuna Leşu.
* Ioan Slavici a refuzat să publice poezia sa (pe cînd poetul era abia în clasa a VIII-a), „Balada Infernală”, în revista „Tribuna”, considerînd-o prea pesimistă.
* Despre debutul său literar mărturiseşte: „Cea dintîi poezie am publicat-o la vîrsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu mai ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.”
* Ioan Slavici (fondator al revistei „Tribuna” din Sibiu) scrie entuziasmat: De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul dintre cele mai distinse capete.
* 1889. Slavici, într-o scrisoare către Titu Maiorescu, îi cere sprijinul pentru a-l trimite pe poet la Bucureşti: Sunt sigur că e destul să-l vedeţi ca să fiţi de acord cu mine că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca talentul acesta să ajungă la deplina lui desfăşurare.
* Coșbuc a avut un cult, întreaga sa viață, față de Divina Comedie a lui Dante Aligheri. A lucrat 20 de ani la transpunerea operei în limba română, care și astăzi este unanim considerată a fi una dintre cele mai bune versiuni apărute vreodată în spațiul cultural românesc. Lucrarea va fi publicată postum (între 1925–1932, îngrijită de Ramiro Ortiz). A mai tradus din sanscrită, latină, germană şi engleză. A tradus peste 480 de poezii din 92 de autori greci, pe care dorea să le publice într-o antologie.
* 1895. Poetul se căsătoreşte cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea. În acelaşi an i se naşte unicul fiu, Alexandru. Acesta va muri la vîrsta de 20 de ani, într-un accident de automobil. Va fi definitiv marcat de acest tragic eveniment, care-i va grăbi sfîrșitul...
* A colaborat la reviste de prim rang ale culturii române, precum „Familia” (condusă de Iosif Vulcan), „Tribuna” (condusă de Ioan Slavici), „Vatra” (sub redacția sa, a lui Vlahuță și Caragiale), „Convorbiri literare”, „Sămănătorul” dar și la unele de mai restrînsă circulație („Amicul familiei”, „Lumea ilustrată”, „Povestea vorbei” și „Musa someșană”, unde îi apar primele poeme).
* Dintre volumele publicate: „Blestem de mamă” (1885), „Balade și idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Ziarul unui pierde-vară” (1902), „Cîntece de vitejie” (1904), „Balade” (1913), „Drumul iubirii” (1916). A publicat traduceri din Homer, Virgiliu, Terențiu, Schiller și Byron.
* În 1916 este ales membru activ al Academiei Române.
* Poetul moare pe 9 mai 1918, la București. Este înmormîntat la Cimitirul „Bellu”, lîngă fiul său.

[EU FRAZE NU ȘTIU SĂ-NVÎRTESC]*

Eu fraze nu știu să-nvîrtesc –

Eu scriu așa precum vorbesc

Părinții mei acasă.

Sînt tot așa precum am fost –

Ei m-au găsit grozav de prost

Că n-am cetit volume.

Acei ce cred că ei sînt tot,

Că lumea-i rea, iar dînșii pot

Cu umărul s-o-ndrepte.

Să rîzi de ei! Să cazi pe brînci!

Dar numai apele adînci

Sînt ape-n lume, oare?

O, știu și eu că e sublim

Oceanul, dar nu găsim

Un farmec și-n izvoare?

(postumă)

* Din volumul „G. Coșbuc – Poezii”, Editura pentru Literatură, București, 1961, p.268 ( ilustrații de Ligia Macovei)

Goange

             

 

„Haina face pe om.

Oamenii goi 

n-au aproape deloc influență în societate.”

Mark Twain

Poemoteca

Intoleranţă*

Sînt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.

Nu deosebesc culorile intermediare.

Pentru că se lasă iubită de crabi

Mi-e scîrbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pas

De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,

Ca viermele-n mătase m-am retras

Şi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,

Vreau cuvinte clare,

Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,

Vreau să-nţeleg ce sînt, ce sînteţi,

Delimitînd perfect de rîs sudalma.

Vreau tonuri clare

Şi culori în stare pură,

Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,

Prefer acestei fericiri ambigue

În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare,

Vreau să spun „fără-ndoială”,

Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,

Urăsc tranziţia, mi se pare trivială

Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.

Sînt slabă? Ochii mei sînt slabi?

Voi fi ridicolă în continuare?

Pentru că se lasă iubită de crabi,

Mi-e scîrbă de mare.

Ana Blandiana

* din volumul „Călcîiul vulnerabil”, Editura pentru Literatură, București, 1966

Muzicoteca de dinamită

„Știam că pășesc pe un teren sacru pentru că asta este acest cîntec clasic. Mi-a fost o teamă de moarte să trimit varianta mea lui Robert Plant și Jimmy Page. Însă ei mi-au răspuns că e în regulă, ba mai mult, chiar le-a plăcut. De fapt, Robert Plant a spus că întotdeauna s-a gândit la el ca la un cântec spiritual și a fost încîntat că am folosit un cor pentru background, atîta vreme cît și el se gândise la asta. Dacă le place, este lucrul cel mai important pentru mine. 

Dar sper că și publicul îl va accepta. Ba chiar să-i placă."

Dolly Parton

Ucraina Story

„Acest chip, această privire, acest zîmbet...

Le-am văzut de curînd într-un videoclip filmat deunăzi într-unul din buncărele fabricii «Azovstal» din Mariupol. Ea este una dintre aceia care au decis să lupte pînă la capăt și să nu se predea. Știe că va muri și că poate doar miracol o mai poate salva.
În videoclip, ea cînta o melodie patriotică ucraineană.
Numele ei este Katya. Înainte de război a fost actriță în «Studio-Teatr» din Ternopil (un oraș de 220.000 de locuitori, în care întreaga populație evreiască a fost exterminată între 1942 și 1943).
Poeziile sale au fost publicate de presa locală și în cîteva antologii. Este o actriță genială și o personalitate excepțional de creativă. În plus, este o cîntăreață minunată, a spus despre ea Bohdan Mayuk, directorul «Studio-Teatr» din Ternopil.
Colegii ei actori au poreclit-o Păsarea de oțel, din clipa în care Katya a decis să se alăture voluntarilor din prima linie, care încă mai rezistă în Mariupol. Ea este acum unul dintre ultimii luptători-supraviețuitori din «Azovstal».
Pînă cînd ?”

Jean-Marc Adolphe

(traducere din limba franceză de B.-L.S.)

Bibliophilia

Book-bosomed = persoană care poartă peste tot cărți cu ea. Sir Walter Scott a fost creatorul acestui cuvînt, pe care l-a folosit în poemul său din 1805, „The Lay of the Last Minstrel”.