 |
E de mirare că mi-au rămas atîtea lacrimi.
Metamorfozele iubirii...
Încă din copilărie, dragostea pentru mama se materializa în obsesia de a nu o pierde.
Acum această dragoste înseamnă tristețe.
Nu m-am exprimat bine mai înainte. Nu mă temeam că voi rămâne orfan, ci să nu i se întâmple ceva rău mamei. Nu la mine, la ea mă gândeam.
Nu o mamă îmi lipsește, ea îmi lipsește.
Dacă despre mama nu am o primă, am în schimb, de acum, o ultimă amintire.”
Éric-Emmanuel Schmitt
(„Jurnalul unei iubiri pierdute”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu