LUMILE ȘI RODIA – (Iubirea)*
Astăzi și nu
Să mergem parcă împreună
În grotele memoriei, cea bună
Unde-s pierduții. Vîntul le citește fruntea
De pergament. Plămînii-și plasează aerul, lent
Glaspapir pe meninge strigătul lor
De ajutor. Nu mai cunosc decît cuvîntul „mie”
Și „eu” ca însemnare-a lui Dumnezeu
Agonizînd pe șenile senile
Ochi dizolvați în pastile
Geronto și Gea
au topit în riduri bărbatul, femeia
Și pentru ei vreau să strig
Și umblu gol să nu le fie frig
Doar pentru ei urc pe frînghii
Din coarde vocale, pe înserate
Pentru timpanele flasce, ridate
Lîngă clepsidrele care le numără
mîinile albe, lîngă pozele prinse
Cu lacrimi în salbe, lîngă pendula ce bate
Taca-i – taca prin mese, cînd apa mă ia
Navă pe valuri amare.
Moarte pe cale de vindecare
Ion Stratan
„Pentru Bogdan Stoicescu, fără a cărui prietenie nu aș mai fi scris în monstruosul mileniu trei, dragostea din inima lui Nino” |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu