Memento

 La o cafea cu sare*, împreună cu Ion Stratan**...

„Eu sunt cărțile mele...” (I.S.)

„Poezia – o roată interioară care și duce mai departe, dar și sfîșie.”

„Limba română, ca o margine a lumii.”

„O carte căzută la datorie: o copertă cu un drapel.”

„Eminescu e controlor de zbor.”

„Acel divorț numit moarte.”

„Un zid dărîmat de un pachet gol de țigări, aruncat de cineva.”

„Vîntul zidește o casă.”

„Descopilărirea.”

„Am pierdut mai mult decît am avut.”

„Camera pătrată a minții.”

„Noaptea e un sfeșnic bun.”

„Inimă arsă, clipă înjunghiată.”

„Nu avea destin, avea carieră.”

„Toată pielea ei era o retină.”

„...Și în orice joc, indiferent care ar fi el, trebuie depus efort.”

„Clepsidra măsoară numai timpul trecut.”

„Mă duc acasă și-mi las viața la intrare.”

„Mă trezesc într-o dimineață cu senzația că nu-mi ajunge viața.”

„Nu îmi mai bat capul în privința unui vers. Îmi bat sufletul...”

„N-am trăit o experiență mai cumplită decît viața.”

„Viața mea, ca trecutul unei planete nevăzute.”

„Atîtea lucruri am pierdut în viața mea – viața însăși, printre altele.”

* „Cafeaua cu sare” a fost numele rubricii demarată de Ion Stratan în revista „România Literară”, în anul 1990, cuprinzînd o suită de aforisme paradoxale, cum erau ele numite de el. Ulterior, el și-a tipărit, în diverse alte publicații, aforismele, sub această titulatură.

În anul 1998, la editura „Athenaeum” din Ploiești și sub egida Bibliotecii Județene „N. Iorga” din localitate, apărea volumul „Cafeaua cu sare” (îngrijit de Bogdan-Lucian Stoicescu, grafica și ilustrațiile coperților aparținînd pictorului Valter Paraschivescu), care va reuni o selecție de autor, cuprinzînd 100 dintre cele mai reușite aforisme. Acest volum va reprezenta și debutul unei colecții, „Cărticica de buzunar”, inițiată de cei amintiți sub girul bibliotecii ploieștene.

Al doilea volum, „Cafeaua cu sare II”, avea să apară postum (în noiembrie 2005), la editura „Premier” din Ploiești. O antologie din aceste două volume, purtînd același titlu, „Cafeaua cu sare”, a apărut în anul 2015, ca un omagiu și un sine qua non remember, la 10 ani de la dispariția poetului, la editura ploieșteană „Mythos”, în îngrijirea, cu concepția grafică și cu o prefață a scriitorului și omului de teatru Mihai Vasile.

** Schiță de portret. Ion Stratan (1 octombrie 1955, comuna Izbiceni, judeţul Olt –19 octombrie 2005, Ploieşti) a absolvit Liceul ,,Al. I. Cuza” din Ploieşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti • A fost membru al ,,Cenaclului de Luni”, al Cenaclului ,,Amfiteatru” din Bucureşti şi al Cenaclului ,,I. L. Caragiale” din Ploieşti • A debutat cu versuri în anul 1972, în revista ,,Amfiteatru” • Prima sa carte a fost „Ieşirea din apă” (editura Cartea Românească, 1981) • A publicat următoarele volume de poezie: „Aer cu diamante” (volum colectiv, împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Florin Iaru, ed. Litera, 1982), „Cinci cîntece pentru eroii civilizatori” (ed. Albatros, 1983), „Lumină de la foc” (ed. Cartea Românească, 1990), „Lux” (ed. Albatros, 1992), „Ruleta rusească” (ed. Cartea Românească, 1993), „Desfacerea” (ed. Eminescu, 1994), „O zi bună pentru a muri” (ed. Pontica, 1995), „Cîntă, zeiţă, mînia…” (ed. Cartea Românească, 1996), „Mai mult ca moartea” (ed. Axa, Botoşani, 1997, ediţia a II-a, 2003), „De partea morţilor” (ed. LiberArt, Ploieşti, 1998), „Apa moale” (ed. Albatros, 1998), „Celebra specie umană” (antologie, ed. Helicon, Timişoara, 1999), „Oameni care merg” (ed. Premier, Ploieşti, 1999), „Crucea verbului” (ed. Paralela 45, Piteşti, 1999), „Zăpadă noaptea” (Ploieşti, 2000), „Biblioteca de dinamită” (antologie, ed. Cartea Românească, 2001), „Jocurile tăcute” (ed. Călăuza, Deva, 2001), „O lume de cuvinte” (ed. Limes, Cluj, 2001), „Spălarea apei” (ed. Eminescu, 2001), „Biserica ploii” (ed. Fundaţiei „Gheorghe Cernea”, Ploieşti, 2001), „Ţara dispărută” (ed. Noul Orfeu, Bucureşti, 2003), „Pămînt vinovat” (antologie, ed. Premier, Ploieşti, 2003), „Cartea ruptă” (ed. Premier, Ploieşti, 2005). Postum i-au apărut volumele: „Cafeaua cu sare II” (paradoxuri şi parafraze, ed. Premier, Ploieşti, 2005), „Cimitirul de maşini” (antologie, ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005), „La umbra Greciei în floare” (ed. Tracus Arte, București, 2017, ediție îngrijită și cu o prefață de Andrei-Călin Mihăilescu), „Criminalii și crinii” (ed. Tracus Arte, București, 2018, ediție îngrijită și cu o prefață de Andrei-Călin Mihăilescu), „Urechea vorbitoare” (carte + cd, ed. Casa Radio, București, 2019, ediție îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu, postfață de Bogdan Ghiu, cu 15 desene originale de Tudor Jebeleanu) • În anul 1998 a publicat la editura ,,Athenaeum” din Ploieşti, volumul de aforisme paradoxale „Cafeaua cu sare” • Volumul „Ruleta rusească” a fost tradus şi în limba franceză („La roulette russe”, ed. Royaumont, 1995) • A publicat poezie, eseuri, critică literară, traduceri, publicistică politică în majoritatea revistelor literare din ţară şi în reviste din străinătate • Este prezent în numeroase antologii de poezie din România şi din Canada, Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Germania • A primit „Premiul «Nichita Stănescu» al Fundaţiei Nichita Stănescu (1990), „Premiul pentru Literatură al oraşului Slobozia” (1993), „Premiul Uniunii Scriitorilor din România” (1993), „Premiul «Mihai Eminescu» al Academiei Române” (1995), „Premiul «Frontiera Poesis»” (Satu Mare, 1999), „Premiul «Marin Sorescu»” la „Festivalul Internaţional de Poezie «Europa km 0»” (Sighetul Marmaţiei, 2001), „Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti” (pe anul 2001), „Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO (2002)”, „Premiul «Radu Enescu»” al revistei ,,Familia” (Oradea, 2002), „Premiul «Dafora» la „Zilele revistelor din «Transilvania» şi «Banat»” (Mediaş, 2002), „Premiul Fundaţiei «Constantin Stere»” (Ploieşti, 2003), „Premiul «Orient-Occident»” (pentru arte) acordat de Fundaţia şi Organizaţia de Utilitate Publică ,,Orient-Occident’’, pentru întreaga operă poetică (Curtea de Argeş, 2004) • Ion Stratan a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al ADELF (Association des Écrivains de Langue Française) • A fost redactor-şef adjunct al revistei „Contrapunct” a Uniunii Scriitorilor din România • Avea în pregătire volumele de poeme „Viteza vieţii”, „Ridicarea privirii”, „La umbra Greciei în floare”, „Criminalii și crinii”, precum şi romanul „Concertul de Crăciun” • Regizorul și scenaristul Cătălin Apostol a realizat un film documentar, „Inima mea ca o Grecie”, inspirat din viața și opera scriitorului. (B.-L.S.)

Addenda

A beautiful mind*

„Nimeni, într-adevăr, nu mi s-a părut vreodată mai inteligent decît Nino. Diabolic de inteligent, maladiv de inteligent, poate, junele poet din Facultatea de Litere de la sfârșitul anilor ʼ70 îi fascina, în orice caz, pe toți. A fost unul dintre primii colegi pe care i-am remarcat: înalt, voinic și suplu, purtînd plete și mustață de haiduc, cu un cojocel mereu strîns peste pulover, cu ceva neliniștitor în ochi, Nino avea un aer de lider, de șef de generație. Multă vreme l-am crezut chiar liderul poeților din Cenaclul de Luni al lui Manolescu (unde încă nu mă duceam). De aceea mă intimida și, nefiind nici unul prea sociabil, au avut loc între noi suficiente malentendu-uri până când poezia ne-a împăcat și ne-a adus de aceeași parte a baricadei.

Așa se face că ne-am pozat pe o bătrână locomotivă cu aburi, într-o neuitată zi de august din 1981, el, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și cu mine, cei care-am rămas pînă azi (...) membrii unei restrînse fraternități întru poezie. În spatele lentilei fotografice se afla „al cincilea Beatles”, Tudor Jebeleanu. Și așa am apărut pe coperta a patra a unei cărți care e azi legendă pură, «Aer cu diamante». Nino avea acolo un grupaj strălucit.”

„Am povestit de sute de ori, studenților mei, cele vreo douăzeci de... cum să le spun? aforisme? versuri? poante? (toți le-am zis pînă la urmă «stratanisme») pe care mi le-am mai amintit și eu din miile risipite de marele risipitor. Dar era ca și cînd eu, care spun prost bancuri, aș încerca să imit un maestru ce face din fiecare o scenetă burlescă. Studenții aflau, de pildă, că solistul vocal de la Sex Pistols fusese Sextil Pușcariu, că poetul român cel mai rasist fusese Bacovia, pentru că scrisese «Copacii albi, copacii negri», că prima mențiune a lui Nietzsche în literatura română fusese în cântecul lui Constantin Cantemir, «Nice masă, nice casă, nice dragă jupâneasă», că Eugen Barbu scrisese «Cu bastonul prin București (amintiri din școala de jandarmi)», că mușchii brațului sunt bicepsul, tricepsul și forcepsul... Odată, Nino a coborît, alb ca varul, din troleibuzul 89 la Preoteasa, unde ne țineam cenaclul. Când și-a revenit puțin din starea de rău, ne-a spus cu o expresie năucă: «Ce chestie, era să mor ca Eminescu-n 89!”...Într-o sinistră ședință de cenaclu din 1980, după ce a citit câteva poeme, Nino s-a ridicat și, cu privirea rătăcită, ne-a mărturisit că Dumnezeu însuși le scrisese cu mâna lui...”

Mircea Cărtărescu

(* în volumul „Ochiul căprui al dragostei noastre”, editura Humanitas, București, p. 133–136)

„Poet al apei, luminii fine şi al morţii, Ion Stratan şi-a frânt timpul între tragedie şi umor.” (Călin-Andrei Mihăilescu în volumul „Criminalii și crinii”)

„Martor al lui Ion Stratan, asta mă consider. Pentru mine, el este un etalon şi un criteriu «tehnic», practic, de măsurare a poeticităţii. Este printre foarte puţinii scriitori români contemporani pe care îi recunosc fără nici un fel de rezerve.” (Bogdan Ghiu în volumul „Urechea vorbitoare”)

„Ion Stratan a avut această extraordinară bucurie a construcției lexicale, lucru constatat și de criticii operei sale poetice. Aici, însă, eliberat de canoanele poeziei, a excelat în paradoxurile acestei limbi române pe care a iubit-o și pe care a respectat-o tocmai pentru ce a avut ea mai bun pentru un poet ca el: vitalitatea.” (Mihai Vasile în volumul „Cafeaua cu sare”, 2015)