Poemoteca

LUMILE ȘI RODIA – (Iubirea)*

Astăzi și nu

Să mergem parcă împreună

În grotele memoriei, cea bună

Unde-s pierduții. Vîntul le citește fruntea

De pergament. Plămînii-și plasează aerul, lent

Glaspapir pe meninge strigătul lor

De ajutor. Nu mai cunosc decît cuvîntul „mie”

Și „eu” ca însemnare-a lui Dumnezeu

Agonizînd pe șenile senile

Ochi dizolvați în pastile

Geronto și Gea

au topit în riduri bărbatul, femeia

Și pentru ei vreau să strig

Și umblu gol să nu le fie frig

Doar pentru ei urc pe frînghii

Din coarde vocale, pe înserate

Pentru timpanele flasce, ridate

Lîngă clepsidrele care le numără

mîinile albe, lîngă pozele prinse

Cu lacrimi în salbe, lîngă pendula ce bate

Taca-i – taca prin mese, cînd apa mă ia

Navă pe valuri amare.

Moarte pe cale de vindecare

Ion Stratan

„Pentru Bogdan Stoicescu,
fără a cărui prietenie nu aș mai fi scris în monstruosul mileniu trei,
 dragostea din inima lui Nino”

* Din Cinci cîntece pentru eroii civilizatori (editura Cartea Românească, București, 1983, grafică și coperți de Tudor Jebeleanu). Acest volum, alături de cel de debut, „Ieșirea din apă” (1981) și de cel colectiv, Aer cu diamante (1982, scris împreună cu Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Mircea Cărtărescu), vor fi singurele sale apariții editoriale pînă în 1990, cînd îi va fi tipărit volumul Lumină de la foc. Cinci cîntece pentru eroii civilizatori a fost volumul care l-a impus definitiv pe Ion Stratan, drept unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale (așa numita „generație optzecistă” din literatura română), pe de o parte iar pe de alta, una dintre cele mai viguroase și originale voci poetice românești contemporane.