ROMÂNIA LITERARĂ
Scrisă în stilu-i caracteristic,
cu fluență și o claritate de cristal și, în egală măsură, acribioasă (nu
degeaba spune dumnealui, spre final, că a citit volumul cu creionul în mînă),
ca o dovadă (mai era nevoie?) în plus a faptului că stăpînește foarte bine
subiectul în discuție dar tăioasă pe măsură, cronica* filozofului și eseistului
Sorin Lavric la foarte popularizata carte** a Tatianei Niculescu despre
tumultuoasa viață a filozofului Nae Ionescu (liderul de necontestat al
acelei generații de aur a culturii noastre, printre care numele unor Mircea
Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea ori Nichifor Crainic,
ocupă locuri fruntașe), este chiar o mostră concludentă a felului elgant și
nepartizan în care azi se poate face o critică literară într-un mod impecabil.
„Tatiana Niculescu e o Dora Mezdrea trecută prin sita modernă a foiletonului de
popularizare. Cea din urmă este o cercetătoare asiduă, cu o vocație nebună
pentru cercetarea arhivelor; cea dintîi este o compilatoare iscusită, avînd ceva
din patosul crainicilor care îți amețesc mintea, cu vești contradictorii”,
notează el undeva, înlăuntrul croncii. Și, nu întîmplător am spune, atîta vreme
cît autoarea noastră este o frenetică jurnalistă care s-a făcut cunoscută cu
romanul ei din 2006, Spovedanie la Tanacu*** și o prolifică autoare de
biografii istorice mai mult mai puțin romanțate (între 2015 și 2020 apărîndu-i
nu mai puțin de șase astfel de lucrări) în colimatorul condeiului dumisale
fiind luate personalități dintre cele mai diferite (de la Regina Maria și
părintele Arsenie Boca, la Regele Mihai, Corneliu Zelea-Codreanu, Regele Carol
al II-lea ori Nae Ionescu), care portretizează în ton revuistic și-n stil
glossy, foarte la modă și gustat în zilele noastre, chipurile unor personalități
mai mult sau mai puțin disputate ale istoriei românești recente dar din a căror
viață n-au lipsit momente picante, evenimente dramatice sau întîmplări
controversate. Lucruri pe care scriitoarea știe să le exploateze cu abilitate
și să le dea viață.
*«O „haimana deșteaptă”» în rubrica sa „Cronica ideilor” din
«România Literară», nr. 20/15 mai 2020, p. 10
**«Seducătorul domn Nae. Viața
lui Nae Ionescu», Humanitas, 2020, 242 p.
*** Apărut la editura Humanitas
în 2006. Volum care, ulterior, a devenit piesă de teatru în dramatizarea
autoarei și în regia lui Andrei Șerban. Același roman a stat la baza filmului
„După dealuri”, în regia lui Cristian Mungiu, care a obținut premiul pentru cel
mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes în 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu