Raftul cărților

33 de lecții de filozofie de și pentru băieții răi*

 „Nu mi-a fost niciodată greu să fac filozofie cu jarcaleţii, cu de-alde neica nimeni sau cu săriţii de pe fix, pentru simplul motiv că aceşti margi­nali nu se numără printre cei amăgiţi de comedia socială. Ei nu aderă la modelele dominante, care i-au respins sau pe care ei nu dau doi bani. «Demnitatea recâştigată prin muncă» l-ar face să râdă cu lacrimi pe orice proxenet; criza «reprezentativităţii politice» l-ar face să se crăcăneze de râs pe cel din urmă dintre homleşi; «căutarea bună­stării» l-ar face să-şi ude nădragii pe cel dintâi dintre schizofreni... Întrucât filozofia este un proces de demolare prin deziluzionare intensivă (lucru pe care l-ar susţine şi amicul nostru Cioran), e foarte uşor să o practici cu cei care nu cred în nimic. Ea le este menită în mod firesc celor care au cunoscut întunericul, marginea, singularitatea şi care au întors spatele luminii, normei, locului comun. Din acest motiv, în filozofie, publicul cel mai dificil îl constituie acei semi-inte­lectuali de rahat care frecventează filozofia mondenizată, acei zevzeci ultradiplomaţi pentru care exerciţiul filozofic este o modalitate de integrare simbolică şi cel mai bun mijloc de a accede la recunoaşterea socială. Or, filozofia n-o faci ca să fii recunoscut, ci ca să devii necunoscut, ca să sporeşti în jurul tău şi în tine însuţi bogăţia de quiproquo-uri şi de neînţelegeri, extinzând zona misterelor şi a ambiguită­ţilor. Cum spune un proverb ţigănesc: «E loc pentru toată lumea la umbră.» În ce mă priveşte, filozofând în zona marginală, încerc să extind tot mai mult domeniul umbrei.“

Alain Guyard

(fragment dintr-un interviu apărut în revista „Dilemateca”)

„Lecţia nr. 14

PLATON, PROFESOR SUPLINITOR PENTRU SERIAL KILLERS

Curs theoretic

Hai, că deja te văd, cititorul meu perspicace, cum te holbezi la titlul lecţiei, enervat la culme:

„Platon! Platon? Păi, ce pana mea caută Platon printre filozofii clasici?

Ne obişnuiserăm să renunţăm la togă şi şlapi. Am acceptat de bunăvoie să purtăm vestă cu mâneci, dantelă şi turbane, pălării cu pene şi peruci pudrate, iar acum trebuie să răscolim din nou după costumele de teatru pentru Andromaca! Guyard chiar ne ia de fraieri?

– Îmi pare rău, ţi-aş răspunde, dar în ultima lecţie am abordat chestiunea politicii şi...

– Gura! m-ai întrerupe tu, pe bună dreptate, păi şi trebuie neapărat să faci marşarier şi să revii la Platon ca să tratezi subiectul?

– Da, bunul meu cititor, pentru că el a fost primul care a abordat problematica asta, ba chiar i-a dedicat un ditamai volumul, «Politeia», care se traduce la noi prin «Republica». În plus, nu fac aici o istorie a filozofiei, ci îmi structurez lecţiile după cum mă taie capul.

– Dar e suficient ca să fie un băiat rău? Lui Platon i se aduc critici vehemente, se spune că a fost un aristocrat care a ridicat în slăvi meritele ierarhiei şi uneori pe cele ale teocraţiei. Primul teoretician a ceea ce e dincolo de noi... Se spune că opera lui a fost matricea intelectuală care a dat naştere monştrilor diformi ai monoteismului şi ai dictaturii. Păi, doar atât ar putea să îl vâre în gaşca băieţilor răi?

– În mă-sa, aş riposta eu, ia uite aici o lectură nietzscheană a lui Platon, dezvoltată de Popper acum treizeci de ani, foarte la modă în ziua de azi. Dar mai e altceva de văzut în opera lui Platon, despre care îţi voi vorbi imediat. Şi că progenitura asta de aur a nobilimii ateniene a fost suficient de băiat rău ca să îl pomenesc în paginile astea, păi o să-ţi demonstrez chiar acum...“ (fragment)

Alain Guyard**

* Editura Baroque Books & Arts, 2014

**Alain Guyard (n. 1966) fost profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof. 

Din 1990 pînă-n 2005 a predat filozofia, moment în care a părăsit învățămîntul de stat, despre care a afirmat că a „devenit o mașinărie de făcut bani”.

Începînd cu anul 2000, a decis să țină prelecțiuni despre filozofie în locuri total neconvenționale, bucurîndu-se de audiențe record, pe care nimeni nu bănuia că le-ar putea avea un conferențiar care abordează teme filozofice. În 2003, a înființat ateliere de filozofie într-o serie de închisori, pentru a promova o «artă brută» în rîndul celor pe care el îi numește «esteți bruți». Își va extinde apoi aria prelegerilor în mediul așezămintelor psihiatrice și spitalicești, în unitățile de îngrijire paliativă ori în centrele de cazare pentru tineretul aflat sub protecție judiciară. Completează aceste intervenții cu comentarii pe marginea unor subiecte mai populare, în săli de festivități sau în mediateci din mediul rural. Din  2014 a colindat prin târguri de carte și festivaluri, bistrouri, baruri, restaurante, cafenele etc., transformînd predarea filozofiei într-un spectacol de-o foarte bună calitate și extrem de popular. Prestațiile sale de „băiat rău”, cu gură bogată și minte slobodă, l-au impus rapid în ochii opiniei publice drept un sofisticat salvator de idei şi demolator de concepte.

Volumul reprezintă o exhibare aprigă, scris într-un ritm furibund, a unei galerii antologice, însă alcătuit acribios, plecînd de la un Socrate văzut drept un filozof de cafenea, dintr-un Machiavelli tratat aidoma unui criminal în serie și un Diogene închipuit un distrugător de efigii, trecînd printr-un Karl Marx, prezentat ca un mărunt preparator de capital măreţ și ajungînd la un Foucault, devenit un skinhead de extremă ultrastângă.

Bref, marile figuri ale filozofiei strînse într-un volum-pledoarie asupra faptului că filozofii sînt mai degrabă niște zurbagii decât păguboşi, pentru că, aşa cum spunea celebrul Freddy Nietzsche (cum îl numește Guyard), a filozofa înseamnă a-i face în ciudă prostiei.