In memoriam

Ezio Bosso

(13.09.1971–15.05.2020)

„Nu știu dacă sunt un om fericit, dar știu că țin la un loc, strînse bine, momentele
fericirii mele, le trăiesc pînă la sfîrșit, pînă la lacrimi, așa cum  trăiesc și clipele mai întunecate, mai sumbre.
Cu alte cuvinte, sunt o persoană normală (...). Filozofia mea de viață constă
în a fi mai atașat de clipele fericite pentru că, atunci, acestea vor servi ca
un fel de «mîner» pentru a vă trage în sus, când sunteți în pat și nu vă puteți ridica ”.
*

„Muzica ne schimbă viața și ne mîntuiește.”

*

„Arta și frumusețea sunt contagioase”

*

„Muzica ne învață cel mai important lucru care există: ascultarea.”

*

„Muzica este ca viața, nu se poate face decât într-un singur fel: împreună.”

Ezio Bosso

Avec l’âge, l’art et la vie ne font qu’un.

Georges Braque

Muzicianul italian Ezio Bosso a încetat din viață la doar 48 de ani, în urma unei grave maladii degenerative a sistemului nervos care, din păcate, în ultimile luni ale vieții l-a împiedicat să cînte și să vorbească. A urmat studii muzicale din copilărie, începînd de la 14 ani, desăvîrșindu-le la Conservatorul din Viena.

În calitate de compozitor, dirijor sau pianist, el a susținut concerte pe unele dintre cele mai prestigioase scene ale muzicii clasice din întreaga lume: „Royal Festival Hall” din Londra, „Sydney Opera House” din Australia, „Carnegie Hall” din New York, „Teatro Regio” din Torino ori „Auditorium Parco della Musica” din Roma.

Multe dintre compozițiile sale (pentru teatru, film sau balet, patru simfonii, muzică concertantă și de cameră, triouri și sonate) au fost folosite de coregrafi celebri, precum americanul Edwaard Liang, britanicul Christopher Wheeldon sau spaniolul Rafael Bonachela, de regizori de teatru (elvețianul James Thierrée) sau film, unde a colaborat cu nume importante (britanica Gaby Dellal sau italianul Gabriele Salvatores).

Prin prematura sa dispariție, arta muzicală clasică contemporană pierde pe unul dintre cei mai valoroși și influenți reprezentanți ai săi, o personalitate de primă mărime a scenelor concertistice mondiale dar și un om de-o mare sensibilitate sufletească, a cărui viață s-a contopit indisolubil cu arta sa.

Fără Ezio Bosso, de astăzi, lumea este un loc mai trist, a titrat publicația italiană teatro.it