„«A
fi la înălțime» nu e, pur și simplu, a trăi mereu cu obsesia superlativului și
nici a privi către ceilalți de sus. Ceea ce se cere e să fi cuplat mereu la «polul
plus», să trăiești contingența avînd mereu în minte orizontul care o depășește
și o cuprinde. (...) Desprindeți-vă într-un minim elan igienic, de măruntaie,
idiosincrazii, vorbe grele, obsesii și nevroze. Respirați mai amplu, priviți
scurt spre mijlocul cerului, reînvățați să surîdeți. Încercați să fiți, măcar o oră pe zi, «singuri și inactuali», cum spunea cîndva G. Călinescu. Există și alte
bucurii decît bucuria de a-ți strangula dușmanul. Există și alte plăceri decît
plăcerea de a răni, de a calomnia, de a cîștiga la șepticul electoral. (...)
Nu
vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă,
la răstimpuri, pe un loc mai înalt decît voi înșivă. Sus inima! Și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte...”
Andrei
Pleșu
(„Sus
inima!”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu