„Dragi fraţi şi surori
din România! Mai sunt doar câteva zile până la călătoria care mă va duce în
mijlocul vostru. Gândul acesta mă bucură şi doresc încă de pe acum să vă
adresez salutul meu cel mai cordial. Vin în România, ţară frumoasă şi
primitoare, ca pelerin şi frate, şi le mulţumesc Preşedintelui şi celorlalte
autorităţi ale statului pentru că m-au invitat şi pentru deplina colaborare.
Trăiesc deja bucuria întâlnirii cu Patriarhul şi cu Sinodul permanent al
Bisericii Ortodoxe Române, precum şi cu păstorii şi credincioşii catolici.
Legăturile de credinţă
care ne unesc vin încă de la Apostoli, în special de la legătura care îi unea
pe Petru şi pe Andrei, cel care potrivit tradiţiei a adus credinţa pe pământul
vostru. Fraţi de sânge, au fost fraţi şi în vărsarea sângelui pentru Domnul. Şi
printre voi au fost atâţia martiri, chiar în timpurile recente, precum cei
şapte episcopi greco-catolici pe care voi avea bucuria de a-i proclama
Fericiţi. Faptul pentru care au suferit, până la jertfirea vieţii, este o
moştenire mult prea preţioasă ca să fie uitată. Şi este o moştenire comună,
care ne cheamă să nu ne îndepărtăm de fratele care participă la ea. Vin între
voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învăţăm să păstrăm rădăcinile
şi familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor şi al fratelui de lângă noi,
când ne depăşim fricile şi suspiciunile, când lăsăm să cadă barierele care ne
separă de ceilalţi. Ştiu că mulţi pregătiţi vizita mea în mod intens şi vă
mulţumesc din inimă.
Vă asigur că vă stau aproape în rugăciune vouă tuturor şi
vă dau Binecuvântare mea.
Şi vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine!
Să ne
vedem cu bine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu