În această zi, acum cinci ani, dupǎ fix 14 ani și 17 zile (atît cît a fost împreunǎ cu noi), Miţuca noastrǎ, obositǎ
parcǎ de-atîta viaţǎ, a plecat sǎ se odihneascǎ puţin, undeva, poate chiar
acolo, pe planeta celor mai cuminţi pisici… Adicǎ acolo de unde, așa cum atît de
frumos spunea cîndva Petru Creţia, pisicile ar avea tihnǎ și timp sǎ se uite
la nori, oţioasele și visǎtoarele pisici...
joi, 22 iunie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gînduri cu elice
D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...
-
Călin Angelescu (2.03.1957 – 19.09.2002) Dor f Ea ascultǎ Bach, ea ascultǎ Bach în dimineaţa albǎ printre fotografii chiar în mijlocul trist...
-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu