Culorile Rîndunicii*
„19 motive pentru a rămîne în țară
1. Pentru că țara o poți părăsi oricînd...
Nimeni nu te ține cu forța în țară.
2. Pentru că în țară toți sunt gata să împartă
cu tine tot ce au: cîntecele idioate pe care le ascultă cu volumul dat la
maximum în mașina lor, viroza în mijloacele de transport în comun și femeile
lor care stau acasă.
3. Pentru că în țară un marinar a devenit
președinte. Imaginează-ți unde poți ajunge dacă ești pompier sau mecanic auto.
4. Pentru că numai în țara noastră există
mai multe jeepuri decît milionari și mai mulți milionari decît întreprinderi.
5. Pentru că numai la noi pare firesc să
primești fără să oferi nimic în schimb.
6. Pentru că țara noastră e singura în
care, dacă nu faci altceva decît să te uiți la cei care muncesc, primești o
primă de spectator numită «indemnizație de conducere».
7. Pentru că numai la noi poți profita
zilnic de o ospitalitate nelimitată, de exemplu în traficul urban, unde ți-e
dat să auzi sute de înjurături.
8. Pentru că suntem singurul popor din
lume la care apelativul «hoțule?!» este o formulă de tandrețe.
9. Pentru că numai la noi îi poți vorbi de
rău pe unguri, pe bulgari, pe evrei și pe locuitorii din fiecare regiune a țării,
și asta să fie considerat amuzant.
10. Pentru că ne lăudăm cu cea mai buna șaorma,
deși la noi nu există decît o foarte mică minoritate de cetățeni de origine
arabă.
11. Pentru că doar la noi o femeie poate
fi poreclită Miss Sensual fără a fi neaparat o actriță de filme porno.
12. Pentru că avem mult mai multe Silicon
Valley decît americanii; dar ale noastre nu se află între dealuri înalte ca în
California, ci în sînii unei singure femei din guvern.
13. Pentru că la noi poți obține carnetul
de conducere fară să dai nici un examen.
14. Pentru că numai în țara noastră se
poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe,
gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi.
15. Pentru că la noi zăpada este
considerată sfîntă doar fiindcă vine din cer; odată ce a căzut pe drumuri,
nimeni nu mai îndrăznește să se atingă de ea.
16. Pentru că la noi ziua de lucru începe
cu o pauză.
17. Pentru că sîntem atît de legați de noțiunea
de politețe, încît ne e greu să ne dăm și un simplu «bună ziua!».
18. Pentru că numai la noi se cumpară
parfumuri după nume și nu după miros.
19. Pentru că atunci cînd toate locurile
din Infern vor fi ocupate, țara noastră va deveni o destinație de substituție
pentru acesta?; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de
cheltuielile de transport în Infern“. (Marius Daniel Popescu**)
* © 2014 editura „Polirom”
** Marius Daniel Popescu s-a născut la
Craiova, în 1963. Este absolvent al facultății de silvicultură din Brașov,
perioadă în care scrie versuri și frecventează cenaclurile literare din oraș. Alături
de Alexandru Muşina, Andrei Bodiu, Marius Oprea, Caius Dobrescu şi Simona
Popescu, face parte din „Grupul de la
Braşov”.
Între 1992 şi 1997, în România i-au apărut volumele: „Jucării de lemn” (Brașov, Unicorn 91), „Fotograful de muște” (Vlasie), „Etajul 5, la vară” (Arhipelag), „Groapa de nisip și
leagăne” (Magister).
În
1990 emigrează în Elveţia unde se și stabileşte. În 1995 aici îi apare volumul de
versuri „4x4 poèmes
tout-terrains” iar în 2004, „Arrêts
déplacés” (ambele la editura elvețiană
„Antipodes”). Pentru ultimul volum primeşte în 2006, „Prix
Rilke”. 2007 este anul debutului său în proză cu romanul „La Symphonie du loup” (Paris, Éditions José Corti), scris
direct în franceză, pentru care primește „Prix Robert Walser” și „Prix culturel vaudois de littérature” (ambele în 2008). Romanul este tradus în
limba română („Simfonia lupului”) la
editura „Humanitas” (2008) iar în anul 2013 apar versiunile în limba germană („Die
Wolfssymphonie”, Engeler
Verlag) și spaniolă („La sinfonia del
lobo”, Nocturna Ediciones).
Odată
cu apariţia Simfoniei lupului la Editura Humanitas, Marius Daniel
Popescu se întoarce acasă. «Da, revin acasă, şi mi-e drag şi sunt mândru
şi cred că ştiţi foarte bine ce înseamnă să trăieşti în două limbi, în două vieţi!, mărturiseşte
autorul într-o scrisoare care însoţeşte bunul de tipar dat traducerii romanului
său.” (prezentare
Humanitas).
Începând
cu anul 2004, este directorul ziarului „Le
persil” („Pătrunjelul”) şi ţine cursuri de literatură
într-o închisoare de maximă securitate din Elveţia.
În
2012 îi apare romanul „Les Couleurs de l'hirondelle” (Paris, Éditions
José Corti), apărut în traducere românească în 2014 („Culorile rîndunicii”, ed. „Polirom”, colecția „Biblioteca Polirom.
Actual”, traducere de Simona Modreanu), triplu
laureat în acelaşi an cu „Grand Prix
Littéraire du Web” („Prix spécial du jury”), „Prix de l'Inaperçu” şi „ Prix
fédéral de littérature”. „Après «La Symphonie du Loup», Marius Daniel Popescu
nous donne une cantate ; après un grand roman de formation, une déformation
limpide du roman en autobiographie indirecte. Ici encore, une voix nue, elle
aussi, affronte, dispute, bouscule et renverse l'Histoire.” (Yves Laplace)
Note de © Bogdan-Lucian Stoicescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu