Refugii estivale (19)
Sigur că foarte multe
dintre muzicile pe care le urmăream io la emisiunea „Metronom” a dragului de Cornel Chiriac,
difuzată pe programul întîi al postului „Radio România”, depăşeau cu mult puterea
de înţelegere a puştiului care eram io atunci însă ceea ce-mi plăcea îndeosebi
era faptul că timpanele îmi erau invadate de un cu totul şi cu totul alt fel de
sunete şi linii melodice, mai „ciudate”, e adevărat şi mult mai complicate (elaborate)
faţă de cele difuzate în mod frecvent de programele radioului naţional. Pentru
a nu mai vorbi de „textele” acestor melodii, unele creaţii proprii ale trupeţilor
dar foarte multe aparţinînd unor poeţi extrem de valoroşi.
 |
| Cornel Chiriac (sursa foto: radio.kaptv.ro) |
Pentru că în
emisiunea lui Cornel Chiriac erau prezentate (şi promovate) creaţiile (în afara
celor aparţinînd unor nume „de afară” sau „vestice” cum erau numite în epocă şi
amintite săptămîna trecută,) extrem de valoroase ale multor grupuri sau solişti
autohtoni precum „Phoenix”, „Olympic 64”, „Sideral”, „Sfinx”, „Sincron”, „Roşu şi Negru”, pomenita „Mondial”, Mircea Florian, Doru Stănculescu, Nicu Vladimir, Marcela Saftiuc, Mircea Vintilă sau Dan
Chebac (aparţinînd, aceştia din urmă, grupului „folk”-iştilor, cum erau ei numiţi cu un
termen generic împrumutat din îndepărtata Americă). Pomeneam de acel EP
(extended play) al trupei „Mondial” (apărut în 1969), care reunea patru splendide
piese foarte în vogă în acei ani („Romanţă fără ecou”, „Primăvara”,
„De
va veni la tine vântul” şi „Atît de
fragedă”, pe versurile unor poeţi tare dragi inimii mele: Ion Minulescu,
George Topârceanu, Octavian Goga şi Mihai Eminescu).
Tot din acea perioadă (1967-1968)
mai deţin şi un alt splendid EP (cam zgîriat dar ascultabil şi azi, apărut la „Electrecord”,
singura casă de discuri existentă în ţară, ca şi al celor de la „Mondial”, dăruit tot de Florin Dumitru, prietenul şi idolul meu mult mai mare, pe
atunci baterist al trupei „Mondial”) şi care, dacă memoria nu-mi joacă feste, a
fost şi singura apariţie discografică a acestei
trupe înfiinţate în 1964 (de unde şi titulatura), „Olympic '64”, conţinînd
doar două piese: „Cîntic de haiduc” şi „Ziua bradului de noapte”).
Deşi acest grup (compus din nume care astăzi
mai spun ceva doar iubitorilor de muzici adevărate: Dimitrie Inglessis, Mircea
Marian, Dan Dimitriu, Alexandru Preda, Costin Petrescu – viitorul percuţionist al celor de la „Phoenix” -
şi Dorin Liviu Zaharia) nu se bucura de aceeaşi faimă ca
„Mondial”-ul, mie îmi plăcea teribil cum „suna” ea dar în special iubeam „vocea”
ei cu un timbru cu totul aparte, aparţinînd regretatului Doru Liviu Zaharia, acesta, de fapt, fiind cel care se va impune
definitiv în memoria afectivă a cunoscătorilor, drept unul dintre cei mai apreciaţi
muzicieni ai vremii, el realizînd, printre altele, alături de „creierul” trupei
„Sfinx”, compozitorul, vocalistul şi
multiinstrumentistul Dan Andrei Aldea,
coloanele sonore ale excepţionalelor filme artistice de lung metraj „Nunta de piatră”,
„Duhul aurului” şi „Filip cel Bun”, pe care aveam să le
văd/ascult peste cîţiva ani, fascinat de excepţionalul univers sonor plăsmuit
de cei doi şi, în egală măsură, de prestaţia lor vocală, în special de aceea a lui
Zaharia. (va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
Text apărut în „altPHel”:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu