Refugii estivale (15)
După ce regretatul meu
profesor de istorie Ion Mărcuşanu m-a pus la curent în cuvinte destul de puţine
- contrar obiceiului său uşor prolix, de-a explica un lucru, de-a descrie un
eveniment sau un personaj (ţinînd de istorie sau de cestiuni adiacente),
abundînd în detalii, uneori mult prea stufoase şi mustind de date şi nume, spre
exasperarea noastră, a elevilor dumisale, care eram obligaţi, evident, să le
reţinem şi apoi să le reproducem atunci cînd eram scoşi în faţa clasei, la
tablă, cîte doi sau cîte patru, spre a fi „ascultaţi” – asupra etimologiei
substantivului propriu Techirghiol,
am mai primit, bonus şi cîteva informaţii asupra istoriei mai îndepărtate (cvasi-intruvabile
pentru ciutanul care eram atunci) a uneia dintre cele mai vechi localități și staţiuni
„balneo-climaterice” (cum erau îndeobște numite în epocă așezările unde „oamenii
muncii” îşi petreceau vacanţele estivale), dacă nu cumva cea mai veche, Eforie
Sud, spre care mă îndreptam cu ai mei spre a fi supus procedurilor (a se citi
caznelor) ungerii cu nămol. Aşa am aflat io de la dumnealui că pe la sfîrşitul
secolului al XIX-lea, stațiunea
purta numele de Băile Techirghiol-Movilă,
mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă (ulterior Carmen Sylva și Vasile Roaită) pe terenul cumpărat de la moștenitorii lui Mihail Kogălniceanu de moşierul Ioan Movilă, un boier destupat la minte, şcolit în occident
după moda vremii, descendent al marii familii moldovene a Movileştilor,
care a înţeles rapid de la o serie de specialişti vienezi (medici, chimişti,
balneologi) pe care i-a adus aici, că efectele benefice ale nămolului
sapropelic pot constitui o afacere cu bătaie lungă, drept pentru care a trecut
de îndată la construirea unui sanatoriu şi a două hoteluri purtîndu-i, evident,
numele, în paralel omul desfăşurînd şi o agresivă campanie publicitară în ţară
şi străinătate cu scopul declarat de a-şi atrage muşterii. Eforturile sale au
dat roade, afacerea a prosperat, însă isteţul afacerist a murit înainte să se
bucure prea mult de travaliul său (afacerea fiind continuată de soţie), numele
său rămînînd definitiv legat de naşterea staţiunii în cauză. În primul
deceniu al secolului XX, Eforia
Spitalelor Civile din
București, avea să înfiinţeze aici un sanatoriu pentru combaterea tuberculozei
osoase la copii, de unde şi numele actual al celor două staţiuni gemene, Eforie
(Nord şi Sud).
Eforie
Sud. În prim plan, faleza cu hotelurile „Riviera”, „Capitol” și „Excelsior”,
precum și vilele „Briza Mării”. În spate, Lacul Techirghiol
(fotografie de ©Ion
Miclea, anii ´70).
|
Bref, cu capul plin de aceste lucruri, mă îndreptam io cu
ai mei spre „băile reci” de la Eforie Sud, rugîndu-mă în sinea mea să se producă
o minune, ceva, care să le încurce socotelile şi io să scap, într-un fel ori
altul, de mizerabilul nămol. Visuri. Vorb-aia: vis de vei visa, vis va rămînea!
(sic!)
(va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
Text apărut în „altPHel” : http://www.altphel.ro/2014/02/refugii-estivale-15/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu