Mi-e dor de Giani Cocean...

Refugii estivale (15)

După ce regretatul meu profesor de istorie Ion Mărcuşanu m-a pus la curent în cuvinte destul de puţine - contrar obiceiului său uşor prolix, de-a explica un lucru, de-a descrie un eveniment sau un personaj (ţinînd de istorie sau de cestiuni adiacente), abundînd în detalii, uneori mult prea stufoase şi mustind de date şi nume, spre exasperarea noastră, a elevilor dumisale, care eram obligaţi, evident, să le reţinem şi apoi să le reproducem atunci cînd eram scoşi în faţa clasei, la tablă, cîte doi sau cîte patru, spre a fi „ascultaţi” – asupra etimologiei substantivului propriu Techirghiol, am mai primit, bonus şi cîteva informaţii asupra istoriei mai îndepărtate (cvasi-intruvabile pentru ciutanul care eram atunci) a uneia dintre cele mai vechi localități și staţiuni „balneo-climaterice” (cum erau îndeobște numite în epocă așezările unde „oamenii muncii” îşi petreceau vacanţele estivale), dacă nu cumva cea mai veche, Eforie Sud, spre care mă îndreptam cu ai mei spre a fi supus procedurilor (a se citi caznelor) ungerii cu nămol. Aşa am aflat io de la dumnealui că pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea, stațiunea purta numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă (ulterior Carmen Sylva  și Vasile Roaită) pe terenul cumpărat de la moștenitorii lui Mihail Kogălniceanu de moşierul Ioan Movilă, un boier destupat la minte, şcolit în occident 

după moda vremii, descendent al marii familii moldovene a Movileştilor, care a înţeles rapid de la o serie de specialişti vienezi (medici, chimişti, balneologi) pe care i-a adus aici, că efectele benefice ale nămolului sapropelic pot constitui o afacere cu bătaie lungă, drept pentru care a trecut de îndată la construirea unui sanatoriu şi a două hoteluri purtîndu-i, evident, numele, în paralel omul desfăşurînd şi o agresivă campanie publicitară în ţară şi străinătate cu scopul declarat de a-şi atrage muşterii. Eforturile sale au dat roade, afacerea a prosperat, însă isteţul afacerist a murit înainte să se bucure prea mult de travaliul său (afacerea fiind continuată de soţie), numele său rămînînd definitiv legat de naşterea staţiunii în cauză. În primul deceniu al secolului XX, Eforia Spitalelor Civile din București, avea să înfiinţeze aici un sanatoriu pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, de unde şi numele actual al celor două staţiuni gemene, Eforie (Nord şi Sud). 

Eforie Sud. În prim plan, faleza cu hotelurile „Riviera”, „Capitol” și „Excelsior”,

 precum și vilele „Briza Mării”. În spate, Lacul Techirghiol

(fotografie de ©Ion Miclea, anii ´70). 

Bref, cu capul plin de aceste lucruri, mă îndreptam io cu ai mei spre „băile reci” de la Eforie Sud, rugîndu-mă în sinea mea să se producă o minune, ceva, care să le încurce socotelile şi io să scap, într-un fel ori altul, de mizerabilul nămol. Visuri. Vorb-aia: vis de vei visa, vis va rămînea! (sic!)

(va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

Text apărut în „altPHel” : http://www.altphel.ro/2014/02/refugii-estivale-15/