Creme , văpsele, farduri (XI)

Torţionarii de lângă noi. Nu o dată m-am întrebat: oare ce au făcut aprigii noştri jurnalişti (sau, mă rog, o mare parte a lor) timp de 25 de ani, vizavi de problema torţionarilor şi a criminalilor de război? Oare „Cazul Vişinescu”, cu tot tam-tam-ul mediatic de rigoare, să-i fi trezit la realitate? Am mari rezerve… Au abia acum să fi aflat ei că multe astfel de bestii cu chip de om vieţuiesc bine mersi printre noi? De punctul „8” al proclamaţiei de la Timişoara sau despre „legea lustraţiei” or fi auzit? Sunt curios câte dintre progeniturile acestor foşti călăi ocupă azi funcţii importante în stat şi au îndeletniciri dintre cele mai „onorabile” cu repercusiuni greu de cuantificat asupra vieţii noastre sociale? (domnul ex-preşedinte Iliescu are o contribuţie majoră şi la acest capitol al democraţiei noastre originale). Probabil că puţini dintre români ştiu că Polonia are un parchet specializat pentru anchetarea torţionarilor, iar crimele acestora, atenţie!, nu se prescriu, indiferent de timpul trecut de la comiterea lor. Şi este foarte bine aşa. 

László Csatáry

În Ungaria vecină şi prietenă (parc-aşa era numită de vechiul regim, nu?), recent, procurorii l-au pus sub acuzare pe László Csatáry (un fost criminal de război nazist maghiar, acum în vârstă de 98 de ani, fost șef de poliție în localitatea Košice din Slovacia de Est, unul dintre ajutoarele de nădejde ale temutului Adolf Eichmann, care în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a participat nemijlocit la deportarea a peste 15.000 de evrei slovaci în lagărul de exterminare de la Auschwitz), condamnat la moarte în Cehoslovacia (în anul 1948, în contumacie) pentru crime de război, a fost descoperit şi identificat la Budapesta (unde trăia de 17 ani) în 2012 de o echipă de jurnalişti britanici, în prezent el fiind arestat la domiciliu şi aflat în proces sub o acuzaţie extrem de gravă: crime împotriva umanităţii. 

În România, şeful parchetelor militare a explicat faptul că infracţiunile torţionarilor (printre care se numără şi Alexandru Vişinescu) s-ar fi prescris, însă declaraţiile sale sunt contrazise de o lege din 2012, care stipulează faptul că infracţiuni precum genocidul şi omorul deosebit de grav nu se prescriu. Parchetul militar şi-a declinat competenţa şi a trimis plângerea penală la Parchetul General, adică un fel de pase-n doi cu schimb de locuri, ca-n handbal. „Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc” (IICCMER) a identificat până acum, în viaţă, 35 de comandanţi ai fostelor temniţe comuniste, în care au fost încarceraţi dizidenţi şi luptători anticomunişti (se estimează că din 1954 şi până prin 1963-’64, când supravieţuitorii „reeducării” prin tortură au fost eliberaţi, au fost încarcerate peste 500.000 de persoane, dintre ele murind peste 100.000), dar şi membri şi lideri marcanţi ai partidelor istorice, care au fost epuraţi de regimul totalitar. Sistemul concentraţionar românesc reprezenta copia fidelă, la o scară ceva mai redusă, e adevărat, a celui din fosta URSS. Astfel că, după 1949, la penitenciarele din Piteşti erau încarceraţi spre „reeducare” preponderent studenţi, la cele din Suceava, Aiud, Râmnicu Sărat, foşti legionari sau simpatizanţi ai acestora, la Sighet, elita intelectualităţii interbelice, la Gherla, ţărani şi muncitori, iar la Craiova şi Galaţi, membri şi lideri ai Partidului Naţional Liberal şi ai Partidului Naţional Ţărănesc, în timp ce „criminalii de război” se aflau la Aiud, alături de intelectuali şi de foşti membri ai guvernului condus de generalul Ion Antonescu. La celebrul Canal Dunăre – Marea Neagră se regăseau deţinuţi din toate categoriile prezentate mai sus. 

Alexandru Vișinescu. Aceeași privire „blîndă” a unui bătrîn
decrepit, precum aceea a confratelui Csatáry. 

Cît despre maiorul Alexandru Vişinescu (fost comandant, în anii ’50, al penitenciarului de la Râmnicu Sărat şi informator dovedit al Securităţii), în instituţia pe care dumnealui a condus-o, specialiştii aceluiaşi ICCMR au prezentat dovezi irefutabile, care atestă faptul că, în urma torturilor, au murit şapte deţinuţi politici: Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Romniceanu Mihail, Solymos Ivan, Constantin Pantazi. În opinia juriştilor aceluiaşi ICCMER, faptele lui Vişinescu nu au atins termenul de prescriere în care o anchetă şi o judecare ar fi inutile. „Aşadar, termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită de maiorul Alexandru Vişinescu şi care face obiectul prezentului denunţ nu s-a împlinit încă, nici în varianta actuală de 30 de ani (conform art. 124 Cod Penal) şi nici în varianta anterioară modificării Codului Penal prin Legea nr. 63/2012, adică de 22 de ani şi 6 luni”, mai spun ei. Drept care, aştept cu interes şi verdictul justiţiei care sper să nu întârzie sine die, nu de alta, dar criminalul ar fi firesc să-şi primească personal pedeapsa şi să nu dea colţul între timp, pentru că numai aşa ar înţelege, în ceasul al 12-lea, în ce scopuri „nobile” şi-a consumat viaţa.

De la stînga: Gheorghe Iova, Ion Stratan, Jean Groșescu
 și Bogdan-Lucian Stoicescu
(Fotografie © Bogdan-Lucian Stoicescu)

Ploieştiul unui poet. Iubesc enorm de mult Ploieştiul. Mi-e tare drag. Aici, la „Galeriile Comerciale” mi-am petrecut tinereţile bând şi cinci cafele pe zi, atunci când scăpam de la bibliotecă. Librăriile îmi sunt dragi, iar buchinişti ca aici n-am găsit decât la Paris. Cărţile de aici sunt cu mult mai interesante. Acolo sunt tot felul de cărţi vechi la preţuri halucinante. Îmi este drag parcul, îmi sunt dragi Catedrala, Casa Sindicatelor, Palatul Culturii şi Sala Sporturilor… 

Unde timp de patru ani jucam câte patru ore pe zi tenis de  câmp.  Am pierdut la Comănescu, în „Cupa Galea”, cu 2-6, 2-6, şi atunci s-a încheiat cariera mea de jucător profesionist. Am agăţat racheta de junior în cui şi m-am apucat de învăţat gramatică. (Ion Stratan, într-o convorbire pe care am purtat-o în vara lui 1999)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

(Text apărut în „Altphel” nr. 444, 13-19 iunie 2014, p. 15, http://www.altphel.ro/2014/06/creme-vapsele-farduri-iii-2/)