Cuvîntul de azi

Halal, s.n (în arabă: حلال‎ ḥalāl, în turcă: helal) este termenul coranic care înseamnă „permis”, „legal” din punct de vedere religios. La noi, halal este o exclamație care exprimă admirația; bravo! * (pop.) 1. (înv.) recunoștință. 2. (înv.) dar, plocon. 3. binecuvântare, noroc; har. 4. (interj.) noroc, ferice (de); bravo, frumos * în expresie (fam.): halal mie (sau ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! (mă)/te felicit! (să-mi)/să-ți fie de bine!

Vorbe de clacă

Faptul că puțintimea mintală a multora dintre dragii noștri parlamentari e direct proporțională cu drojdia lor de „cultură generală”, m-a determinat ca, deunăzi, să-mi arunc ochii pe cv-urile unora dintre ei. N-am rezistat decît la vreo 50 dintre acestea și am înțeles că vorba „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, e perfect valabilă și în ceea ce privește augustele lor persoane. Așadar, cît de sus ar trebui ridicată ștacheta pretențiilor noastre vizavi de străvezimea intelectuală a unor inși precum „electrician şi şef tură”, „mecanic-conducător auto”, „horticultor”, „mecanic de locomotivă”, „tîmplar”, „merceolog”, „mecanic agricol”, „operator chimist”, „lăcătuş mecanic”, „lucrător comercial”, „gestionar”, „magazioner” (și mai corect spus, magaziner), „muncitor necalificat /calificat”, „şef sector electromecanic subteran”, „milițian” (!), „strungar”, „cioban”, „cofetar- patiser”, „grataragiu”, „artist” (grupare amplă care cuprinde toate artele, fără osebire, cap de listă fiind „muzician manelist”) etc. ? Să fiu bine înțeles, n-am absolut nimic împotriva acestor îndeletniciri, oneste, de altfel, dar de aici pînă ca posesorii lor să stea cocoțați mult prea sus și fără nici o noimă în comodele fotolii de deputat sau senator în parlamentul țării (chiar dacă e vorba despre una mai bleagă, precum Românica), e cale lungă. Chiar dacă unii dintre aceștia și-au încheiat studiile în timpul mandatelor, efectele școlirii ipochimenilor la categoria „fără speranțe” sau „la lampă” sînt lesne sesizabile în culisele haosului pretutindenar în care de ani buni se zbate țărișoara noastră. Astea fiind zise, de ce să ne mai surprindă limba română șchioapă, dacă nu chiar oloagă, gîngavă și peltică, folosită ca o unealtă defectă întru slobozirea incontinentă a miriadelor de „gînduri” plecate cu viteza luminii stinse din niște creiere extrem de suple la conținut? Unele dintre perlele lor au intrat în folclor. Multe își așteaptă consacrarea. Depinde numai de cine le nemurește. 

„Celebrul” ex-milițian Mitică Dragomir, arătînd cu degetul spre o evaginație vidă!

Să vedem, pour la bonne bouche, cîteva „monstre” (sic!), vorba unei cunoscute „vedete” tv: „Dețin în proprietate o mie de metri cubi de teren intra-viran.” (Cristian Popescu „Piedone”); „În prezent, sumele alocate transportului în comun sunt infirme” (Marean Vanghelie); „Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulți parteneri de afaceri. Oameni serioși, din lumea interlopă” (George Becali); „Destinul meu a fost marcat de soartă” (Dan Iosif), „Tot ceea ce se scoală deasupra nivelului mării poate fi considerat cu certitudine genial” (Elena Udrea); „Ne jucăm de-a oul și găina? Ehe, întîi s-a născut Columb și abia după aceea oul” (Ioan Gavra); „Decesul i se poate întîmpla oricui” (Adrian Năstase); „Eu am fost de cînd mă știu” (Antonie Iorgovan); „Dacă a furat, să meargă și Răsdaq la pușcărie” (Irina Loghin); „Mi-am făcut parastasul acum, întrucît copii mei, mai mult ca sigur, or să uite să mi-l facă” (Silviu Prigoană); „Un bărbat adevărat știe să respecte o femeie și să se poarte cu o căzătură” (Dumitru Dragomir); „Decît să sug p...a la mai mulți licurici mici, mai bine o sug la un licurici mai mare” (Traian Băsescu); „Ouălele lui Adrian Năstase sunt de găină” (Ion Iliescu); „Credeți-mă că nici măcar n-am știut că am fost maior de Securitate acoperit” (Șerban Mihăilescu alias Michi Șpagă); „Nu am făcut afirmații generale, ci dimpotrivă, am făcut afirmații de sens opus” (Emil Constantinescu). 

Se poate constata că mulți din categoria celor cu „pretenții”, nu stau nici ei mai bine. Voi încheia cu o celebră zicere a lui Corneliu Vadim Tudor, Dumnezeu să-l ierte!, pentru că, nu-i așa, finis coronat opus: „Lăsați securiștii să vină la mine!”.

Clin d’oeil

Foto stînga - artefacte aparținînd culturii Cucuteni-Tripolie. 

(anul 5000 î.Cr., mai veche cu o jumătate de mileniu decât cultura mesopotamiană)

Foto dreapta - o creație a designerului american de origine indiană, Naeem Khan 

(New York, 2014).

Hehehe... Dacă strămoșii noștri ar fi lucrat cu copy-right, eram departe...

Două documentare despre civilizația Cucuteni

Haihui printre imagini

Victor Rebengiuc într-unul dintre rolurile memorabile ale vieții sale: 

Ilie Moromete

Haihui printre cuvinte

Trezvie

Cum n-am trăit,

Cum nu pot spune,

Numai smerita cugetare

și darul lacrimii

mângâietor cum doar blândeții se împarte,

se poate face punte peste moarte,

peste lume,

mutând în mare întunecatul munte.

Daniel Turcea

(1945–1979)

Gîndul zilei

„Mă enervează. 

Nu pot să-mi explic. 

Am o activitate de 61 de ani. 

Toată lumea știe și unul care a început de 27 de ani să fie cunoscut, 

numele lui e mai cunoscut decît al meu. 

Nu înțeleg. 

De ce să-mi spui mie Hrebenciuc? 

Mă irit și spun: nu dom'le, «H»

 e de la hoț, nu are ce să caute. 

Rebengiuc începe cu «R», nu cu «H», de la hoț!” 

Victor Rebengiuc

Haihui printre sunete

Return To Forever

Chick Corea - pian, synthesizers

Stanley Clarke - contrabas & ghitară bas
Lenny White - percuție
Al Di Meola - ghitară

Memento

Am fost urîți și prigoniți cu o ură străină neamului românesc. Lumea întreagă decade, dar în lumea întreagă se simte un vînt nou de înviere. Cred mai puternic ca oricînd...

Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri

și nici cînd ochii-n lacrimi ți-s,

cele mai crîncene înfrîngeri

sînt renunțările la vis.

Radu Gyr

(02.03.1905 – 29.04.1975)

Ocupația la arestare: poet. Întemnițat 20 de ani 

(Tismana, Miercurea Ciuc, Târgu Jiu, Jilava, Aiud)

Gîndul zilei

Memento

Acum 45 de ani, în iulie. Percuționistul Bill Brufford părăsea grupul Yes pentru a se alătura celor de la King Crimson. Adică de unde pleca și unde ajungea...Poate tocmai de aceea revista „Melody Maker” semnala evenimentul, relatînd povestea pe prima pagină. În foto, de la stînga la dreapta: Robert Fripp, Jamie Muir, Bill Brufford, David Cross. Lipsește John Wetton, pentru ca trupa să fie întreagă... Ce vremuri, ce trupe, ce muzici... 

Pînă și celebra revistă engleză, în varianta ei americană, nu costa decît 50 de cenți!

King Crimson

Larks' Tongues in Aspic 

(1973)

Haihui printre cuvinte

„Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: «Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are nici un criteriu de selecţiune a valorilor de conducere»“. Petre Țuțea

„Numai osebita și nemarginita pronie cerească a făcut ca Împărăția mare a turcilor nu a silit un norod atât de prost și fără putere.” Dimitrie Cantemir („Descrierea Moldovei”)