Paraponu' zilii

O doamnă în vîrstă intră într-un sex shop. Preț de un sfert de oră examinează foarte atentă obiectele expuse pe rafturi, după care iese, trîntind ușa, exclamînd cu năduf:
– Nemernicii! Au distrus țara asta! Nu mai găsești un bărbat adevărat! Doar piese de schimb!

Clin d'oeil

Un bărbat se întoarce acasă îmbujorat și cu privirile cam tulburi.
– Ai băut!, se rățoiește la el soţia.
– Nici o picătură!
– Dar abia te ţii pe picioare! Te cam bate vîntul! Spune sincer, cît ai băut?
– Nu am băut nimic. Jur!
– Bineeeee... Atunci, repetă după mine: eu pup poala popii, popa pupă poala mea!
– Am băut!

Haihui printre imagini

Anul Nou

Zburătăcind...

Robbie Fairchild

(prim balerin, „New York City Ballet”)

Altițe și bibiluri

„Sunt lucruri despre care este mai uşor să vorbeşti în contextul unei Rusii străvechi. Despre Dumnezeu, de exemplu. După părerea mea, legăturile cu El erau mai directe pe vremuri. Mai mult decât atît, pur şi simplu existau. Acum natura acestor legături îi preocupă doar pe puţini, şi asta e neliniştitor. Să fi aflat noi, din Evul Mediu încoace, vreun lucru complet nou, care să ne perimită să ne relaxăm?”

Evgheni Vodolazkin

Gînd de seară

Prietenului Leonard Oprea

„Nu aștept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumești,

 a căror înțeleaptă chivernisire ne revine nouă 

ca ființe înzestrate de El cu minte rațională și o inimă fierbinte”.

Părintele Nicolae de la Rohia

(Nicolae Steinhardt)

Un snop de tăcere...

„...eu însumi pentru mine, nu am chip. Pentru că mi se modifică de atîtea ori şi atît de repede trăsăturile feţei, încît aş fi în stare să nu mă recunosc într-o fotografie.”

Nichita Stănescu

(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

Aproape linişte

Lumea în care trăim

Bansky: Merry Christmas?

Despre Banksy (pseudonimul unui artist specializat în graffiti, activist politic, regizor de film și pictor englez) se știu extrem de puține lucruri. Este o prezență cvasi-invizibilă în spațiul public, lucrările sale – artă urbană satirică ce combină mici texte epigramatice subversive, suculente și pline de un umor negru cu desene executate după un șablon extrem de personal, care aduc virulente critici vieții politice și sociale – sînt prezente pe trotuare, pereți și poduri din orașe din întreaga lume.

Dac-ar fi să luăm de bune spusele designerului Manco Tristan, Banksy s-ar fi născut în 1974 în Bristol, Anglia, unde și-a petrecut primii ani de viață, ca fiu al unui tehnician fotocopiator, el fiind școlit să devină... măcelar!

Despre clipul de mai jos nu se știe dacă a fost făcut cu un om al străzii sau cu un actor (contează prea puțin acest aspect), ideea lui fiind, în schimb, strălucită! Din păcate, superbul său desen închipuind renii lui Moș Crăciun, înhămați la o bancă adevărată a fost vandalizat... 

„Dumnezeu să binecuvânteze Birmingham!”, a scris Banksy în mesajul său pe o reţea de socializare după postarea clipului. În cele 20 de minute în care l-am filmat pe Ryan aşezat pe această bancă, trecătorii i-au oferit o băutură caldă, două batoane de ciocolată şi o brichetă, fără ca acesta să le ceară ceva, a adăugat el. Mesajul artistului a strîns 2,5 milioane de vizualizări în primele 11 ore de la publicare!

Memento

JEFF BRIDGES 70!

„Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul.”

Jeff Bridges

Poemoteca

Filamenta. Elegie duhului ei

Filamenta a avut parte de dreptate de la bun început,

purta numele acesta de cînd era nubilă și, de mînă

cu unul sau cu altul, găsea repede tufișurile dese

din mijlocul bătrînului parc și odată măcar ascunzișul

dintre lăzile decorative așezate sub bradul de iarnă

din exact mijlocul, socotit geometric, aceluiași parc…

(era frumos sub serpentinele colorate, becurile colorate,

lumina difuză a jumătății de lună și parfumul de brad)

Apoi, era podul întunecat al bătrînei școli și vestiarele

lipite de-a dreapta și de-a stînga ușii de la sala de sport

și nevindecat i-a rămas dorul după masa lungă din cancelarie,

ba poate și după cîțiva dintre cei mai chipeși profesori…

Și au trecut ani și au trecut bărbați legiune prin brațele sale

atît de musculoase, de netede și de tot primitoare.

Și au urmat camere de subsol sau mansarde închiriate

cu ora, cu ziua, de nenumărații săi cavaleri trecători,

precum trec ploile repezi de vară, și cîteodată, norocul

o ducea în hotelul gării, ori în alte orașe, ba chiar și

în camere rustice din casele tătărești de la malul mării…

Pe soțul celei mai bune prietene l-a sedus într-o clipă,

și l-a părăsit în cea următoare, dar nu l-a uitat în veci,

din cînd în cînd îi invadează memoria și-o mîngîie

pînă în cele mai ascunse văgăuni ale trupului,

cu un poet nu i-a ieșit nimic și l-a blestemat

să nu moară aici, și asta chiar s-a întîmplat,

poetul e foarte viu și, doamne!, atît de departe…

Și au trecut zile, și ani au trecut, bărbați legiune

a cuprins între tot mai obositele, încrețitele sale brațe.

Și e tîrziu, și durerea că n-a plecat din lume la vreme

e depășită doar de semnele trecerii care acum se arată,

de regretul că, degeaba, n-a reușit să-i aibă pe toți.

Și pentru glorie și alinare acest cînt al celui ce n-a

dorit-o și căruia îi poartă o ură vie, veche și amară –

poate că acum ea îl va ierta, și poate el nu o va uita…

Poate, cu mai mult curaj, povestea ar fi fost alta!

Liviu Antonesei

(11 Decembrie 2019, în Iași)

Clin d’oeil

Am citit Constituția României.
La sfîrșit, ea moare...