Etica politică
 |
| O viaţă de om m-am pregătit și am învăţat. (...) Dar, fie din vina oamenilor, fie din a împrejurărilor, fie din a mea, nu mi-a fost dat o singură dată să am atâta libertate și atîta răgaz ca să pot face acestei ţări dovada cea mare. Mihail Manoilescu (1891-1950) |
„Dintre toate păcatele pe care omul politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului pentru acelea ale partidului. (...). Se întîmplă adesea ca spiritul de partid să fie mai tare decît patriotismul.“
„Este întotdeauna preferabil de a avea alături de tine oameni liberi care să te apere de tine însuți atîta timp cît nu este prea tîrziu, decît de a dispune, în momentul înfrîngerii, de o gardă de pretorieni disciplinați, destinată să te apere de țara ta.”
„...nimic nu e mai imoral decît consacrarea prin popularitate. Căci popularitatea este adesea răsplata acțiunilor moralmente inferioare ce urmăresc captarea demagogică a maselor.”
„Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“
„Pentru omul politic, amiciția personală excesivă pentru șef constituie o inferioritate și aproape un viciu.”
„Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“
„În timp ce dictatura alunecă pe panta pieirii ei, suprimînd critica, democrația își consumă prestigiul său și pe acela al națiunii, exagerînd-o.”
„ (...) mulţi oameni politici, criticînd şi atacînd o viaţă întreagă, păstrează, ajungînd în fine la putere, un spirit mai mult negativ decît constructiv, mai mult polemic decît realizator... Aceasta este plata unei vieţi dedicate, într-o măsură exagerată, bătăliei politice.“ *
* Din volumul Etica politică.1946-1947; traducere din franceză de Elena Manoilescu,
ediție îngrijită și posfață de Mihai Dinu, ed. Spandugino, 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu