Memento

Radu Tudoran

(8.III.1910, Blejoi, Prahova - 18.XI.1992, București)

Radu Tudoran alături de Ussy.
„Eram cunoscută ca «Ussy, fata lui Streinu*», iar mai târziu, măritată cu Radu - în acte Nicolae Bogza - am devenit Maria Elena Bogza şi, ca persoană publică, eram cunoscută ca Ussy, nevasta lui Tudoran. «Ileana» mi-a spus marea mea profesoară, Aura Buzescu şi, din primul an de facultate, apoi ca angajată a Teatrului Naţional şi până acum mi-am păstrat această identitate căreia, după 1989, uneori îi restitui şi numele tatălui meu (Nicolae Iordache - n.m. B.-L.S.), Ileana Iordache-Streinu.”

„Abia cînd am băgat de seamă că își ținea umerii aduși în față, într-o mișcare nefirească, am înțeles că își apăra sînii, de o privire, de o atingere, îi disimula instinctiv și atunci am asemuit-o cu o walkirie, care nu s-ar da pe mîna unui bărbat decît învinsă în luptă, cu scutul străpuns și cu spada ruptă.”
„Un cîine se ataşează la fel de puternic de un om bătrîn ca de unul tînăr; nimeni nu dezaprobă. Uneori se întîmplă la fel cu o fată; asemenea dragoste se socoteşte iresponsabilă.”
„Dacă vei fi tristă şi te vei socoti nefericită, ţine seama că până azi nu s-au născocit instrumente de măsurat nefericirea. Oamenii pot să se iubească, dar n-au cum să se înţeleagă. Nu fuge nimeni de bine, dacă nu-i un rău în el, adică o năzuinţă spre alt bine.”
„Făcea parte dintre acele femei reținute și rușionoase, care se lasă iubite în cea mai deplină castitate, convinse că nu participă decît cu spiritul, trupul n-are nici un amestec; în ceea ce le privește cu totul, și dacă palpită și se unduiesc, vina este numai a diavolului.”
„Ce-i cu ochii tăi? Parcă ard! O să fie o zi când ai să te uiţi aşa în ochii altui bărbat?”
„Ştia ce înseamnă dragostea şi primise cu braţele deschise, cu inima aprinsă, şi bucuria ei, şi suferinţa. Avea şi mângâieri, şi lacrimi pentru omul iubit. Putea să îi suporte nepăsarea, răutatea, cruzimea; inima îi batea înainte. Îl ştia, şi îl dorea, în toată fiinţa, oricând, oriunde. Nimic nu i se părea mai potrivit cu rostul ei în lume, decât să îi dea lui tot, fără să păstreze nimic pentru sine. Nu se ferea de obrazul nebărbierit, nu scâncea sub gesturile brutale, se lasă chinuită, cu mijlocul frânt, cu şalele zdrobite, îmbătată de freamătul lui care îi prefacea făptura în mii de fărâme, împrăştiindu-le în spaţiu, ca pe stele.”

* Vladimir Streinu (1902-1970), pseudonimul lui Nicolae Iordache. Critic și istoric literar, estetician, pedagog și om politic. Este unanim considerat drept una dintre marile personalități ale culturii române, fiind unul dintre cei mai subtili şi avizaţi comentatori ai fenomenului poetic.