 |
Vineri, 6 martie 2023. Pe scena filarmonicii «Paul Constantinescu» din Ploiești, la finalul manifestării dedicate lansării volumului Theodoros de Mircea Cărtărescu. De la stînga: Bogdan-Lucian Stoicescu, Florin Manole, Marian Zmaranda, Alice Neculea, Ioan Mihai Cochinescu, Mircea Cărtărescu, Sidonia Călin, ?, Ioana Nicolaie, Cătălin Apostol, Valter Paraschivescu & ?  |
Un excepțional eseu despre proza lui Mircea Cărtărescu și nu numai...
Proza lui Cărtărescu. Despre romanul care nu există
de Mirela Roznoveanu
„Ce scrie un poet când poezia se retrage? Critică, eseu, proză caracterizată de criticii literari drept lirică unde autorul sau naratorul sau personajul central se confesează prin vise, halucinații sau se joacă la nesfârșit pe sine însuși reinventându-se. Macedonski, Baconski, Vinea, Voiculescu au scris o asemenea proză. Mircea Cărtărescu face un pas înainte. El umple un gol experimental pe care literatura română obligată să servească realismul socialist în anii 50-80 nu l-a putut onora. Mă gândesc la proza eseu a lui Roland Barthes și romanele lui Michel Butor – experimente narative sau de structură epică – imposibil de replicat în spațiul românesc până în 1989. Găsim în Mircea Cărtărescu și ecouri din fabulatoriul și estetismul lui Theophil Gauthier sau Barbey d’Aurevilly. Numai că poetul, profesor de literatură, cunoscător al teoriei romanului, dorește în mod natural să fie în pas cu experimentele de azi. Scrisul îl arată într-adevăr drept un fidel al cursurilor de literatură și teoria scrierii predată la catedrele anglofone.
L-am recitit pe poetul acum prozatorul Mircea Cărtărescu după turneul din acest an din America Latină și Statele Unite. Propus pentru Premiul Nobel în repetate rânduri, Mircea Cartarescu este cel mai tradus și publicat autor de statul român. În US, traducerea literară sau de literatură oscilează între cincizezi și o sută douăzeci și cinci de dolari pe pagină. Cele 450 pagini de traducere, câte are Solenoid apărut anul trecut la o editură din Texas care se bazează pe sponsorizări de la scriitori și instituții, ar fi putut costa în între $25.000 si $100.000. Spre deosebire de Norman Manea ale cărui traduceri în mai toate limbile lumii au fost susținute de elitele evreiești din Statele Unite (Norman Manea nu a scris în engleză decât memorialistică, restul fiind tradus din limba română după cum se poate verifica) Mircea Cărtărescu a avut șansa de a fi promovat la dimensiuni publicitare necunoscute de către o parte a elitelor literare de după Revoluție. Propulsarea autorului și inventarea generației poetice 2000 au avut cred menirea de a trage cortina peste procesul de reevaluare a valorilor literare din timpul perioadei comuniste.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu