Geo Bogza
(6.II.1908 - 14.IX.1993)
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă,
Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine laț de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.
Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
* Din periodice (1978)
Cum îmi bate ceasul*
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieții mele.
Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieții tale.
Dacă îl ascult cu osul frunții
Ceasul meu măsoară durata universului.
Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn și devin copac.
Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri și devin piatră.
Dacă îl arunc în neant
Și îl ascult cu memoria morților
Dau înapoi cu trei regnuri
Și devin Cuvânt.
* Din volumul Statui în lună
(poeme, 1960 - 1977)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu