Poemoteca

Joi am ajuns într-o pădure.

În pădure era o singură cărare,

Pe unde trecuseşi tu.

Puteam călca pe urmele paşilor tăi.

Era neted,

Dar deasupra lor se încurcaseră crengile şi ierbile,

Şi nu mai puteam trece decât târându-mă.

Şi atunci,

Am început să dobor copacii pe urma paşilor tăi.

Ștefan Bănulescu

(din „Scrisoare de joi”)