Viața obișnuită a tînărului Toma. Manual de folosire*

Iubirea e tare pentru că poate merge pînă la moarte. 

Dumitru Stăniloae

Știi, de fapt, ce vreau eu? Să empatizez cît mai profund posibil cu tine. Abisal, dacă ar fi cu putință. Și tu, la fel, cu mine. Pentru că empatia (care este foarte apropiată de intuiție) nu este altceva decît o formă de cunoaștere, care defineşte mecanismul prin care un individ (eu, în cazul de față) poate înţelege sentimentele şi emoţiile unui alt individ (tu, în cazul de față). Este facultatea de a mă identifica cu tine şi de a simţi ceea ce simți tu: trăirile tale, bucuriile tale şi, mai presus de orice, suferinţele şi disperările tale. Este o trăire mult mai puternică decît credinţa şi orice alte deosebiri care-i separă pe oameni. Empatia ne permite descifrarea propriilor noastre percepţii. Ne permite să ne simţim temerile, furiile, tandreţea, să ne trăim reciproc viețile, să ne mişcăm cu delicateţe unul în preajma celuilalt, fără să emitem judecăţi. Să ne cautăm, îndeosebi, asemănările şi mai puţin deosebirile, esenţa, inima şi sufletul, pentru că, de regulă, asemănările sînt mult mai importante decît deosebirile.

Bunătatea sufletească înseamnă să putem oferi fără să aşteptăm nimic în schimb, pur şi simplu să împărţim pentru a nu ne risipi viaţa, să ne ajutăm pe noi înșine dar și pe toţi aceia care nu posedă această capacitate şi, în ciuda tuturor dificultăţilor, să ne păstrăm această forţă lăuntrică uriașă, această dorinţă de a ne dărui unul altuia, cîte o fărîmă din inimile noastre, nouă și celor care considerăm că merită puţină atenţie din partea noastră.  Să ne respectăm, fiecăruia, dreptul de a exista.

Bunătatea sufletească este un sentiment superior oricărui instinct, ea permiţîndu-ne să ne înţelegem unul cu altul și pe cei dragi din imediata noastră apropiere. Să avem grijă de noi, să ne împărţim, din toată inima, din puţinul pe care-l avem. Să fim ocrotitori. Să ştim să ne dăruim fericirea, tandreţea, protecţia... Să fim, deci – pentru că toţi avem nevoie de căldură sufletească și de afecţiune – recunoscuţi între semeni şi, dincolo de aparenţe, să nu ne pierdem niciodată încrederea în noi, chiar dacă uneori ni se pare că vorbim altă limbă, atîta timp cît cu totul altceva, mult mai important, ne scapă atenţiei... Ştiinţa a demonstrat că deosebirea dintre om şi animal este chiar EMPATIA.

Haide să empatizăm, te rog mult, și să nu ne mai bruftuluim. Să nu ne mai beștelim... Să nu ne mai frecăm ridichia... Da, sîntem, în aceste momente, extrem de sensibilizați amîndoi și orice cuvînt nelalocul lui ne doare. Ne rănește... Produce în noi adevărate seisme cu magnitudini mari... De foarte multe ori, în ultima vreme, am fost stăpînit de sentimentul că ți-aș putea dărui absolut orice lucru care-mi este foarte drag... Și, nu în ultimul rînd, să mă dărui ție cu totul... Lasă-mă să mă dărui ție, nu mai fii atît de retractilă, de închistată... Nu-ți vreau răul și nici să te agresez în vreun fel... Însă, de multe ori, trecerile acestea ale tale de la o stare la alta, cu o viteză super-luminică, mă exasperează, aducîndu-mă în situația să spun/scriu lucruri de care, apoi, îmi pare rău... Pentru că, așa cum ți-am mai spus, lîngă tine îmi pierd, în bună măsură, controlul...

Nu știu, ar mai fi multe de spus dar sînt obosit, pentru că azi-noapte nu prea am dormit... Te-am auzit în vis, la un moment dat, m-ai trezit, cred că era vreo trei sau patru dimineața. Dar nu erai lîngă mine, drept pentru care ți-am scris ceva pe tabletă...

*din volumul omonim, aflat în lucru