„Oamenii folosesc cuvîntul «clasic» pentru a descrie muzica de felul
celei
care nu este nici jazz, nici pop, nici muzică folclorică, dar fac aceasta
pur și simplu pentru că s-ar părea că nu există nici un alt cuvînt care s-o
descrie mai bine. Pe urmă, sînt oameni care folosesc expresia «muzică serioasă» cînd se gîndesc la
Haendel sau Beethoven, dar se poate spune că există și jazz foarte serios și,
Doamne, ce poate fi mai serios decît un dans de război african?
Ați auzit,
spunîndu-se „Îmi place grozav muzica bună” – însemnînd prin aceasta că le place
Haendel mai mult decît Bob Dylan. Dar, în fond, nu există și jazz bun sau
muzică pop bună? Astfel că nu poți folosi cuvîntul «bun» pentru a descrie doar un singur fel de muzică.
Unii folosesc cuvîntul «superior», ceea ce ar însemna că numai oamenii foarte deștepți, cultivați sau profesioniștii pot înțelege și aprecia o asemenea muzică. Dar știm că nici aceasta nu se potrivește, deoarece cunoaștem cu toții o mulțime de oameni care nu sînt chiar niște genii ca Mozart și cărora le cade la inimă cel mai mult Beethoven...
Unii folosesc cuvîntul «superior», ceea ce ar însemna că numai oamenii foarte deștepți, cultivați sau profesioniștii pot înțelege și aprecia o asemenea muzică. Dar știm că nici aceasta nu se potrivește, deoarece cunoaștem cu toții o mulțime de oameni care nu sînt chiar niște genii ca Mozart și cărora le cade la inimă cel mai mult Beethoven...
Ce ar fi să-i spunem atunci «muzică de artă»? Multă lume întrebuințează expresia aceasta pentru
a descrie diferența dintre Beethoven și Duke Ellington. Dar nici aceasta nu e
bine, pentru că multă lume este convinsă că și jazzul este o artă – ceea ce și
este, de fapt.”
Leonard Bernstein
INSIDE POP: THE
ROCK REVOLUTION
(1967)
Regia
David Oppenheim
Scenariul
David Oppenheim & Leonard Bernstein