„Pe vremuri, mulți
se temeau să intre în biserică pentru a nu fi dați afară din partid. Nu era
«politic» să fii perceput credincios. Astăzi nu este «european» să bați mătănii
și să te inchini la icoane. Și atunci, cu excepțiile de rigoare intelectualul
român recurge la jumătățile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii și
obține un șpriț penibil și mizerabil. Face hermeneutică și istorie a
religiilor, denunță lungimea slujbelor ortodoxe și a parastaselor, concede babei
Rada frecventarea bisericii și asumarea Tainelor, ba îi mai și smintește pe
unii clerici cu înclinația lui pentru «dezbateri»... Iar teologie nu știe.
Fiincă teologia nu se deprinde în bibliotecă, tot așa cum excursiile nu se fac
pe hartă. Intelectualul nostru nu are priză la popor pentru că nu-i cunoaște
credința. N-o are de 150 de ani și de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele.
Din același motiv n-a putut să existe la noi un sindicat «Solidaritatea». Între
popor și belferi nu avem decît dialogul surzilor.”
Dan Ciachir
(Biserica-țintă, ed. Timpul, 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu