Pentameron
Sînt un
om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte.
Ion STRATAN
(1 octombrie 1955–19 octombrie 2005)
(1 octombrie 1955–19 octombrie 2005)
Fotografie de © Tudor Jebeleanu |
1.
«Eu
am scris poezie încă de la 10 ani, inspirat de acel „Zeppelin” de prins muşte:
„Şi cu aer sunt umplute / Şi-s din cînepă făcute…”. Era prin ’65. Uimit de ce
este acela un „Zeppelin”, am scris prima mea poezie. Apoi am scris poezii inspirat
fiind de Corabia, locul unde mi-am petrecut copilăria. Am debutat în clasa a
X-a, în revista „Amfiteatru”, cu poeme în proză, „Căutătorii de perle”. Era
momentul schimbării generaţiei dogmatice şi erau la modă poemele în proză.
Scriam şi noi poeme în proză, nu făceam rău nimănui!»
2.
«Poezia mea este o dialectică cu poezia
interbelică. Deci, nu este experimentalistă, ca a lui Mircea Cărtărescu, nu
este ludică, aidoma celei a lui Florin Iaru, nu este sentimentală, ca a lui
Traian T. Coşovei. Poezia mea este o dialectică permanentă cu poezia
interbelică a lui Arghezi, Barbu şi Blaga, avîndu-l în prim-plan pe sfîntul
literaturii româneşti, George Bacovia. Bacovia este sfîntul preacurat al
versului românesc, după părerea mea, iar poeziile pe care le scriu sunt
sentimentale şi conceptuale, ele aflîndu-se sub girul acestei sensibilităţi
moldave, care este un eminescianism de sfîrşit de secol, o sinestezie, în sens
baudelairian, şi o încercare de engramare a Universului într-un sistem de
culori şi sunete.»
3.
«Sentimentul
meu este bacovian, este unul mai ascuns, mai apropiat de unele zone poetice ale
sufletului. Depinde, însă, de ceea ce înţelegem prin poetic. Putem spune,
bunăoară, că poetic este romantismul. Apoi venim şi spunem: nu, poetic este
simbolismul. Eu cred că fiecare perioadă
are o poeticitate a sa. Traian T. Coşovei este un poet de un simbolism
„tîrziu”, în timp ce Bacovia este un poet de un expresionism „devreme”. Eu mă
consider un expresionist „devreme”. Deci, cît mai este tinereţe în mine, eu o
alătur expresionismului „devreme” al lui Bacovia. Acolo este situat criteriul
poeticului meu.»
4.
«Nu sînt un tip senzual. Sînt un cerebral.
Sînt şi un ideatic, dar stările mele sunt afective. Femeia, dragostea sunt
atmosferă. O înlesnire a vieţii. O grijă. Este grija pe care femeia o acordă
bărbatului singuratic, care atunci cînd scrie are nevoie de linişte, de-o
cafea, de-o ţigară. Femeia este un bun conducător de poezie.»
5.
«Eu
sînt cărţile mele. (...) Ţin la ele, chiar ca la nişte
copii, pe care îi mai întrebi din cînd în cînd ce mai fac, deschizîndu-le şi
răsfoindu-le.»
Frunze
Domnului
Bogdan Stoicescu
Dacă-am avea un organ de cunoaştere
Pentru toată materia
Ar fi frunzele şi mizeria
De-a creşte pe părţi
Am lăsa-o în cărţi
Pentru care trăim
şi iubim, şi
suntem
La Tine cherem.
Cu dragoste,
Nino Stratan
21 sept. 1998
(din volumul „Convorbiri la lumina gîndului” de B.-L.Stoicescu,
ediția a II-a,
editura Mythos, Ploiești, 2016)
3 comentarii:
Dumnezeu să-l odihnească în pace, că pe aici nu prea a avut. Tare drag mi-a fost.
Poate că, acolo pe unde-o fi, după atîta timp, să-și figăsit, în sfîrșit,tihna!
Dumnezeu să-l ocrotească!
Şi eu l-am cunoscut pe Stratan. Şi eu sunt un mărturisitor faţă de acest om. Încep prin a încerca să completez spusele fratelui Liviu Antonesei. Dragul nostru Liviu, vom şti, probabil, la judecata de apoi cât şi dacă dragul nostru Stratan a avut sau nu odihnă. Dar putem presupune că da, a avut. Este bine că suntem o tagmă, care l-am iubit. Este un fel de a fi, în continuare, vii, bucuroşi că vieţuim şi putem preţui acest miracol: viaţa şi sursa ei, Dumnezeu.
Cât priveşte felul firesc în care te întrebi, Bogdan, dacă, în sfârşit, şi-a găsit tihna, răspunsul îl vom putea primi (dacă vom merita !) tot cu acelaşi prilej, la judecata de apoi. Aşadar, fraţilor şi oameni buni, mai avem de aşteptat. Şi eu mă rog, precum şi voi, ca Dumnezeu să îl ocrotească şi să ne dea posibilitate să mai vorbim despre el, pentru că tare mult ne-a fost drag de dragul nostru poet şi cald om, Nino Stratan.
Trimiteți un comentariu