REZILIÉNȚĂ s.
f. Mărime caracteristică pentru comportarea
materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic
consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria
secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă; proprietate a
unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri; (despre fructe) care se deschide
brusc; reziliența
emoțională reprezintă abilitatea de a gestiona și a face față
situațiilor stresante – mai mult sau mai puțin intense – și a rămâne în echilibru psihic. [Pr.: -li-en-] –
Din fr. résilience.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu