„(...)
Cînd mi-am întors spre tine chipul
văzui
doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O,
draga mea, iubita mea,
femeia
mea,
bine-ai
venit dintotdeauna.
Ți-am
sărutat arcada, sternul,
osul
suav ce-mpodobește mîna,
scheletul
clipei străbătînd eternul...”
Nichita
Stănescu
(1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu