„Apostolul Petru a fost pescar în
Betasaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Avea un
frate, pe Andrei „cel întâi chemat” la slujirea credinţei. Petru se lepădă de
trei ori de Iisus, dar prin căinţă îşi ispăşeşte greşeala şi recapătă, după
Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. În această calitate
propovăduieşte Evanghelia, ajungănd până la Roma şi întărind în credinţă pe
primii creştini. Scrie cele două Epistole care îi
poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub Împăratul Nero, este răstignit
cu capul în jos şi moare ca un mucenic.
Sânpetru
de Vară are pereche pe Sânpetru de Iarnă. Despre Sfântul Petru se ştie că îl
însoţeşte des pe Dumnezeu în drumurile sale pe pământ şi că ţine Cheile de la
poarta Raiului. În această zi se fac târguri şi se dă de pomană pentru morţi.
Se zice că în ziua de Sânpetru apar licurici. De ce se posteşte? Oamenii zic că
sfinţii, aflându-se odată pe pământ, au nimerit la o cârciumă. Era chiar de
ziua lor. Au dat peste nişte oameni cu chef care jucau de stricau pământul.
Fără să vrea, sfinţii s-au pomenit că intră în horă. Au jucat până au obosit.
Nu le-a plăcut. S-au gândit şi au hotărât să-i pedepsească pe oameni pentru că
i-au făcut să joace fără voia lor. Au decis ca ziua să le fie legată de un
post. Se zice că Sfinţii Petru şi Pavel stau pe lună, unul de-a dreapta lunii
şi unul de-a stânga. Numele lui Petru este pus în legătură cu piatra. Petru
fierbe, frământă trei zile piatra ca să nu se strice câmpurile oamenilor. La
judecată, Petru se află mereu alături de Dumnezeu. Este foarte sever cu
beţivii. Într-o legendă se spune că unul, Cucu, i-a furat caii lui Sânpetru. Ca
să-l ajute Dumnezeu îi dă Sfântului câini voinici cu care să-l prindă pe hoţ.
În pădure e întuneric beznă, Petru nu vede nimic. Se roagă şi Dumnezeu îi
trimite pe licurici. Caii tot nu i-a găsit, în schimb l-a blestemat pe cuc.
Apostolul Pavel a fost un om învăţat, rabin. Se numea Saul şi îi
prigonea pe cei care mărturiseau credinţa in Iisus. În drum spre cetatea
Damascului, are o vedenie în urma căreia se converteşte, devenind un zelos
propovăduitor al credinţei în Hristos. Face drumuri lungi şi obositoare, este
întemniţat şi bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare şi el
ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.”
Irina Nicolau
(Ghidul sărbătorilor româneşti, Humanitas, 1998)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu