„Am prins comunismul pînă la 40 de ani, am prins şi capitalismul ăsta de căcat încă 20, dacă mai prind şi Apocalipsa sînt un om împlinit.” (Mircea Dinescu)
D-ale elecţiunii...
A dat Domnu’ și s-a încheiat cu bine aceastǎ campanie electoralǎ desfǎșuratǎ în limitele unui fayr-play aproximativ. Victoria USL a fost devastatoare, întrecînd chiar așteptǎrile învingǎtorilor. Bine ar fi ca liderii USL, dupǎ trecerea euforiei firești, sǎ-și evalueze cu onestitate izbînda și sǎ ţinǎ cont de faptul cǎ procentele zdrobitoare pe care le-au obţinut se datoreazǎ, în bunǎ parte, voturilor „negative” date de românii veniţi la urne și care reflectǎ mai ales dorinţa lor de schimbare și nu neapǎrat simpatia pentru unul sau altul dintre partidele cîștigǎtoare sau liderii lor. Prea multe lucruri n-o sǎ spun aici despre cestiunea în cauzǎ pentru cǎ sînt sigur cǎ o vor face cu vîrf și îndesat colegii mei de gazetǎ și nu vreau sǎ-i bruiez. Însǎ trei trǎsnǎi „made in Romania” mi s-au pǎrut a fi antologice, demne de a intra în orice carte a recordurilor care se respectǎ. Prima ar fi, în topul preferinţelor mele, victoria din spatele gratiilor a primarului uneperist al comunei Jilava, Adrian Mladin, aflat în arest preventiv în urma sǎvîrșirii unor fapte de corupţie (luare de mitǎ, fals intelectual, spǎlare de bani, trafic de influenţǎ), care însǎ nu l-au împiedicat, legalicește vorbind, sǎ-și depunǎ candidatura și sǎ cîștige un nou mandat! A doua ar fi „greva” spontanǎ a membrilor Biroului Electoral Judeţean Gorj, care au întrerupt numǎrarea voturilor pentru cǎ sǎracii oameni, pensionari în marea lor majoritate, nu-și primiserǎ banii. Motivul? Nu au avut carduri și conturi unde sǎ le fie viraţi, dixit un tembel, Mihai Pistol, șeful BEJ local! Iar a treia, o comedie neagrǎ aiuritoare, este alegerea în funcţia de consilier local a lui Ioan Vasinca, fost primar la Câmpia Turzii însǎ trecut în lumea drepţilor la 1 iunie. Consecvenţa și hotǎrîrea nesmintite ale ardelenilor, întrecînd absurdul însǎ frizînd patologicul au lovit fatal, logica lor șchioapǎ triumfînd la Cluj, adicǎ acolo unde Boc cel Mic, un trist personaj-unealtǎ, lipsit de orice însușiri, un fel de bufon al regelui dar fǎrǎ haz, care dupǎ ce a distrus o ţarǎ, este ales, și încǎ pentru un al treilea mandat, primar! Vorba-aia: nu-s nebuni ǎi nebuni, ci ǎi de se pun cu nebunii! Cît despre domnii Mircea Cosma, care și-a reînoit într-o manierǎ relaxatǎ mandatul de președinte al CJ Prahova, devansîndu-și net adversarul (ex-prefectul Adrian Dobre) și mai ales Iulian Bǎdescu, acela care a cîștigat la fotografie cursa pentru șefia orașului în faţa celui mai slab primar din istoria Ploieștiului, Andrei Volosovici (într-o competiţie încordatǎ și nu lipsitǎ de incidente), meritǎ cu prisosinţǎ felicitǎri.
Se pare cǎ pe dl Volosevici nu l-a ajutat nici Dumnezeu, nici alţi sfinţi din Pateric și nici implicarea directǎ în campania sa electoralǎ a unei importante feţe bisericești, Patriarhul Daniel, pe care ex-primarele nostru l-a fǎcut recent, nu se știe pentru ce merite, cetǎţean de onoare al municipiului.
Vom trǎi mai mult dupǎ ce vom muri.
Cǎ tot veni vorba despre Patriarhul Daniel. Deunǎzi, preaînaltul ierarh a înfierat cu sfîntǎ mînie, în mod public, ca fiind panicarde și fǎrǎ un suport real, statiscile care susţin că speranța de viață în România este printre cele mai mici din Uniunea Europeanǎ: 69 de ani și jumǎtate, bǎrbaţii și 77 de ani și trei luni, femeile. El a atras atenția cu o serenitate specificǎ mai degrabǎ unui „Cǎlǎtor prin nouri” - cum spune un cîntec al trupei „Sfinx” - decît al unui trǎitor cu tǎlpile pe aceste plaiuri, că ar trebui să ţinem cont de un cu totul alt „indicator”, mult mai important, care ne plasează pe un loc fruntaș în Europa. Citez și nu contenesc sǎ mǎ crucesc: „La capitolul speranță de viață după moarte (sublinierea mea), românii stau excelent, aceasta fiind de o eternitate pentru bărbați și ceva mai mult pentru femei. E lucru știut că femeile trăiesc mai mult”, a conchis șeful Bisericii Ortodoxe Române. Nu miroase a inepţie rostirea asta „adîncǎ”? Și ca tacîmul sǎ fie complet, patriarhul a amintit că există și țări în care speranța de viață după moarte e zero, deoarece fie cetățenii sunt atei, fie religiile lor nu presupun continuarea existenței „Dincolo de nori”, cum ar șlǎgǎri Dan Bittman. „Ce să zic, e foarte nasol să trăiești într-o asemenea societate, pentru că n-ai nicio siguranță. Azi ești și mîine-poimâine faci 90 de ani, mori de bătrânețe și nu mai ești”, a mai spus cu glasul lui grav-tǎrǎgǎnat pǎrintele Daniel.
Mîine-poimîine o ajunge la 90 de ani dumnealui însǎ nu românii, care dispar pe capete datoritǎ sǎrǎciei și a dezastrului din sistemul medical, generat îndeosebi de lipsa medicamentelor, închiderii spitalelor și, nu în ultimul rînd, exodului medicilor cǎtre alte ţǎri normale. Nu cumva declaraţia Patriarhului pare total alǎturea cu drumul, ba chiar complet iresponsabilǎ, așa cum a numit-o recent, pe bunǎ dreptate, profesorul timișorean Lorin Fortuna în cadrul emisiunii „Deşteptarea României” de pe TVR 1? Ba bine cǎ nu! Oare nu e mult mai nasol, iubite pǎrinte Patriarh, cǎ trǎim într-o societate ca a noastrǎ, în care noi, enoriașii de rînd, sesizǎm cu amǎrǎciune zilnic, îmbuibarea, viaţa de huzur, destrǎbǎlarea pe alocuri și luxul sfidǎtor pe care-l afișeazǎ fǎrǎ jenǎ mulţi, nepermis de mulţi slujbași ai bisericii noastre naţionale pe care o pǎstoriţi? S-au construit sute de biserici în ultimii ani însǎ numǎrul credincioșilor a scǎzut, timp în care sute de școli și spitale s-au închis, au dispǎrut firme și mii de locuri de muncǎ iar dinspre dealul Patriarhiei, mucles! „Vrem spitale, nu catedrale!” scandau miile de protestatari astǎ-iarnǎ în Piaţa Universitǎţii și în orașele din ţarǎ iar dinspre Patriarhie nu adia nici un sunet, nici o șoaptǎ, nici un cuvînt. Cît despre viaţa de apoi, io, unu’, ca un pǎcǎtos ce mi-s, abia aștept sǎ vinǎ cineva de „dincolo” sǎ-mi spunǎ cum e. Ǎsta e cusurul meu: sînt nǎscut în duminica Sf. Apostol Toma și nu crez pînǎ nu vǎz! Amin!
Euro 2012. Nu. Nu-s microbist dar ador vorb-aia – dacǎ tot am vorbit despre cele sfinte – „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!”. Așa cǎ, din „Euro2012”, pîn’ acum, n-am reușit sǎ vǎd decît un meci în direct (Olanda-Danemarca) și niște crîmpeie dintr-o înregistrare (Franţa-Anglia), pentru cǎ nevastǎ-mea urmǎrea niște reclame întrerupte cu un film pe ProCinema și am dat și io cu geana, pe furiș. Așa cǎ, i-auziţi, dragii moșului, ce mai ziceri din nervii capului slobozea Emil Hossu-Longin (da, ǎla, fiul mamiţichii lui, onorabila doamnǎ Lucia Hossu-Longin) pe TVR1, în timpul primului meci pomenit mai sus: „Ar fi fost culmea sǎ-l depǎșeascǎ pe un jucǎtor care ar fi putut sǎ-i fie tatǎ, în alergare!”. Eeee? Mișto, nu? Mai am, da’ le las pe altǎdatǎ…
Bogdan-Lucian Stoicescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu