GRIGORAȘ DINICU
„Cine ascultă vioara lui Grigoraş aude şi vede în acelaşi timp muzica.”
Alexandru Vlahuţă
Se împlinesc azi 136 de ani de la nașterea (în 1889) lui GRIGORAȘ DINICU, violonist de o fabuloasă virtuozitate și compozitor de origine romă. A fost discipolul celebrului pedagog și violonist maghiar Carl Flesch și absolvent al clasei de vioară și de compoziție a Conservatorului din București.
A fost prim solist al Orchestrei simfonice a Ministerului Instrucțiunii Publice. A condus mai multe tarafuri cu care a cîntat prin diferite localuri din țară și din București, inclusiv în celebrul Gambrinus al lui I. L. Caragiale, în care interpreta, deopotrivă, piese din repertoriul clasic (Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc.), dar și din cel de café-concert sau popular.
 |
| Regina Elisabeta a României (așezată la pian), George Enescu (în picioare) și Grigoraș Dinicu. |
La o serată muzicală organizată în luna august a anului 1895, la Castelul Peleș, alături de Regina Elisabeta au fost prezenți tînărul George Enescu – compozitor, violonist, pianist, dirijor, pedagog, cel mai important muzician român al tuturor timpurilor –, solistul concertului (atunci în vîrstă de doar 14 ani) și Grigoraș Dinicu, unul dintre colaboratorii constanți ai suveranei.
A concertat în multe țări europene unde a cunoscut și colaborat cu mari personalități muzicale ale vremii. În anul 1935, la împlinirea a 25 de ani de activitate concertistică, Dinicu urcă pe scena Ateneului Român, unde, sub bagheta dirijorului George Georgescu, interpretează, ca solist, Concertul în sol minor de Max Bruch și, împreună cu Alexandru Teodorescu, prim-violonist al Filarmonicii, Dublul Concert în re minor de Johann Sebastian Bach.
 |
| Taraful lui Grigoraș Dinicu în 1935 |
La Expoziția Mondială din New York (1939), taraful său o acompaniază magistral pe Maria Tănase. Cîntă la restaurantul „Modern” din Sărindar, unde era ascultat cu regularitate, printre alții, de celebrul dirijor Ionel Perlea șide George Enescu. Celebrul violonist franco-italian Stéphane Grappelli, unul dintre fondatorii jazz-ului manouche, a fost un mare admirator al lui Dinicu și al stilului său profund original în care interpreta muzica lăutărească.
Jascha Haifetz interpretează Hora Staccato
(la pian Emanuel Bay)
Dinicu s-a făcut cunoscut prin celebra sa piesă Hora Staccato dar și prin alte compoziții precum Hora mărțișorului, Ceasornicul, Căruța poștei și Hora spiccato (cunoscută și sub denumirea Hora Furtuna). Hora Staccato l-a marcat profund pe celebrul violonist american Jascha Haifetz (1901–1987), care a editat și multiplicat partitura pentru a oferi posibilitatea și altor violoniști de a o interpreta. Există și o înregistrare de arhivă din anul 1950 cu piesa adaptată, intitulată Hora Dinicu - Heifetz, interpretată de Yascha Heifetz, acompaniat la pian de Emanuel Bay. Haifetz a afirmat că Grigoraș Dinicu este cel mai mare violonist pe care el l-a ascultat vreodată.
Ceva mai tîrziu, pe la sfîrșitul anilor 1980, regretatul muzician japonez Isao Tomita (1932-2016) a realizat o splendidă variantă a Horei stacatto, pe care a interpretat-o exclusiv la sintetizatoare electronice de sunet și pe care a inserat-o pe albumul său Kosmos, din 1978.
Grigoraș Dinicu
Hora Staccato
Isao Tomita
