 |
| Björn Rune Borg & John McEnroe |
marți, 7 martie 2023
Altițe & Bibiluri
 |
| Claude Lorrain Peisaj |
 |
| Sandro Botticelli Primăvara |
Cioran
(Lacrimi și sfinți, Humanitas, 1995)
 |
| Jean-Antoine Watteau Portretul unui domn |
 |
| Camille Corot Maria Magdalena citind |
W. A. Mozart
Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră (K.488)
Elisey Mysin - pian
Creme, văpsele, sulimanuri...
 |
| © Banksy |
„On hasarde de perdre en voulant trop gagner...”
(„Riscăm să pierdem, dacă ținem morțiș să cîștigăm...”)
Jean de La Fontaine
(1621-1695)
(Philémon et Baucis)
 |
| © Banksy |
vineri, 3 martie 2023
Gînduri cu elice (azi, de Ziua Mondială a Scriitorilor)
„Cred că cea mai mare greșeală este ca un scriitor să încerce să scrie o literatură care place și vrea să se acomodeze, în mod literar, la mediul în care trăiește.”
„Nu-i înțeleg pe scriitorii care publică în fiecare an o carte.”
„Este scriitor cel pentru care limbajul constituie o problemă, cel care îi simte profunzimea, și nu instrumentalitatea sau frumusețea.”
„(...) Un scriitor care se gândeşte la cititor este un scriitor prost. Dacă cineva scrie un roman cu gîndul la succes, este pierdut: sînt absolut sigur de asta. Nici măcar piesele de teatru nu ar trebui scrise cu gîndul la spectator.”
„N-am făcut altceva decît să mă mint. Scrisul a reuşit să mă fragilizeze, să mă abrutizeze. Nu mai sînt în stare să iubesc, nu mai trăiesc din plăcere, nu mai am plăcerea să trăiesc. Am devenit o brută livrescă, un monstru de lecturi şi simboluri culturale, un om care poate vorbi despre orice. Nu mi se mai permite să tac. Scrisul este de vină.”
„Operele succesive ale unui scriitor sînt ca orașele ce se construiesc pe ruinele celor anterioare: deși sînt noi, prelungesc o anumită nemurire, asigurată de legende vechi, de oameni aparținînd aceluiași neam, de aceleași asfințituri, de pasiuni asemănătoare, de ochi și de chipuri ce revin.”
„Să fii singur şi să scrii. Nu orice prost reuşeşte asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se suportă. O carte înseamnă un regim de viaţă special, trebuie să i te dedici, o carte presupune paravane, baraje senzoriale. (...) Printre cei care produc texte, scriitorii sînt o minoritate.”
„Sînt oameni care cred că poţi să faci carieră în Republica literelor, cum se spune, fără să laşi o bucăţică din carnea ta. Or, cînd scrii, scrii cu carnea ta, cu sîngele tău – pe care le laşi în hăţişurile pădurilor pasionale pe care le traversezi.”
Herta Műller
(n. 1953)
„Nu-i înțeleg pe scriitorii care publică în fiecare an o carte.”
Umberto Eco
(1932-2016)
„Este scriitor cel pentru care limbajul constituie o problemă, cel care îi simte profunzimea, și nu instrumentalitatea sau frumusețea.”
Roland Barthes
(1915-1980)
„(...) Un scriitor care se gândeşte la cititor este un scriitor prost. Dacă cineva scrie un roman cu gîndul la succes, este pierdut: sînt absolut sigur de asta. Nici măcar piesele de teatru nu ar trebui scrise cu gîndul la spectator.”
Cioran
(1911-1995)
 |
| Truman Capote, New York, 1977. (Fotografie de © Arnold Newman) |
Gheorghe Crăciun
(1950-2007)
„Operele succesive ale unui scriitor sînt ca orașele ce se construiesc pe ruinele celor anterioare: deși sînt noi, prelungesc o anumită nemurire, asigurată de legende vechi, de oameni aparținînd aceluiași neam, de aceleași asfințituri, de pasiuni asemănătoare, de ochi și de chipuri ce revin.”
Ernesto Sábato
(1911-2011)
„Să fii singur şi să scrii. Nu orice prost reuşeşte asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se suportă. O carte înseamnă un regim de viaţă special, trebuie să i te dedici, o carte presupune paravane, baraje senzoriale. (...) Printre cei care produc texte, scriitorii sînt o minoritate.”
Sorin Stoica
(1978-2006)
„Sînt oameni care cred că poţi să faci carieră în Republica literelor, cum se spune, fără să laşi o bucăţică din carnea ta. Or, cînd scrii, scrii cu carnea ta, cu sîngele tău – pe care le laşi în hăţişurile pădurilor pasionale pe care le traversezi.”
Gabriel Matzneff
(n.1936)
Întîlnirile titanilor
O titanidă, Katharine Ross și doi titani:
Paul Newman & Robert Redford
 |
| Cadru din western-ul «Butch Cassidy and Sundance Kid», 1969 |
Poemoteca
 |
| (Timp suspendat 4, foto: © B.-L.S.) |
***
Noaptea a nins peste cîmp cu pămînt
Tu unde ești, în ce gînd?
Crengile zvelte și goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sînii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste cîmp cu pămînt
și crengile zvelte, și goale, cu luna
lunecă negre și-aiurea, întruna,
dansează întruna
Tu unde ești?
În ce gînd?
frunzele negre-ți căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?
Ah, de n-ar mai fi adîncul schilav și urît
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să mă-ntorc și să vin iar la tine:
- „Na un măr!”... și atît.
Nichita Stănescu
Joi 1 noiembrie 1956
(Argotice)
Paraponuʼ zilii
Oricine are dreptul să fie idiot.
Chiar și un laureat al Premiului Nobel.
Ba chiar și președintele pitic al unei țări uriașe, reprezentînd o mare putere a planetei, după cum s-a putut constata în ultimul an. Trist e că, pe zi ce trece, crește exponențial, pretutindeni, numărul acelora care profită tot mai mult de acest privilegiu...
miercuri, 1 martie 2023
Poemoteca
 |
| (foto: © B.-L.S.) |
Cîntec de iarnă
Eşti atât de frumoasă, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mîinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar
sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
cîte doi
cîte patru.
Nichita Stănescu
Întîlnirile titanilor…
 |
| Sir Paul McCartney & Sir Maurice Joseph Micklewhite Jr. (a.k.a Michael Caine) |
Clenciuri
Conform tradițiilor populare, azi, în martie întîi, are loc – calendaristic și tradițional, caci astronomic se întîmplă pe 21, la Echinocțiu – începutul de primăvară și, totodată, intrarea în zilele «Babelor», prima zi fiindu-i atribuită Dochiei (sau Sfintei Mucenițe Evdochia, cum este ea cunoscută în calendrul ortodox).
Așadar, vom parcurge capricioasele zile ale ursuzelor „Babe” (de regulă șapte, după unii, douăsprezece, după alții), acestea fiind urmate de încă atîtea, ale „Moșilor”, despre care voi scrie la timpul potrivit.
Însă io, din clipa în care am aflat despre toate acestea și, în plus, despre existența şi minunatele-i fapte de vitejie (cred că de prin anii gimnaziului) şi cum nici din cale afară de superstițios nu mi-s, mi-am ales, conform tradiției și funcțiilor lor magico-oraculare cu greutate specifică mare, doar „una” singură, ceva mai simpatică și care, prin influența ei benefică, să-mi definească firea și ursita.
Deci, mi-am ales o singură „Babă”, cu alte cuvinte, responsabilă de norocul meu general.
Dar una ceva mai altfel, pe numele „ei”, Baba Novac!
Şi de-atunci, mărturisesc cu mîna pe inimă, mi-a mers al naibii de bine!
Nicu Alifantis
Baba Dochia
Phoenix
Baba Novac
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vise & amintiri («Inimă arsă, clipă înjunghiată»)
FRUNZE Domnului Bogdan Stoicescu Dacă-am avea un organ de cunoaştere Pentru toată materia Ar fi frunzele şi mizeria De-a creşte pe părţi A...
-
John Winston Lennon (9 octombrie 1940, Liverpool – 8 decembrie 1980, New York City) Fotografie de © David Royston Bailey Chitarist, solist v... -
Take care of your memories. Because you can't relive them... Ai grijă de amintirile tale. Pentru că nu le mai poți retrăi... (Foto: B....