Memento

 NOUL TESTAMENT DE LA BĂLGRAD

Această zi a anului 1648 reprezintă un reper major pentru cultura română: la Alba Iulia (Bălgrad cum era cunoscut numele localitatății în epocă) apare prima traducere completă în limba română a Noului Testament, tipărită integral, întreprindere realizată cu sîrguința și sub îndrumarea nemijlocită a mitropolitului ortodox al Transilvaniei între anii 1643–1656, Simion Ștefan, unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Ardealul secolului al XVII-lea. Deși se cunosc puține detalii biografice despre persoana sa, se știe cu exactitate că, în vremea sa, au fost editate două lucrări de maximă importanță ale vieţii religioase și spirituale românești: «Noul Testament» (1648) şi «Psaltirea» (1651). Singurul text olograf cunoscut aparținînd lui Simion Ştefan este «Predoslovie cătră Măria Sa, Craiul Ardealului» (Gheorghe Rakoczy), lui fiindu-i însă atribuite şi introducerile (prefețele) «Către cititor», ale celor două opere.

Traducerea Noului Testament s-a bazat pe texte grecești, latine și slave, adaptate cu mare atenție la realitățile limbii române. Scopul urmărit de Simion Ștefan era ca textul biblic să fie înțeles de toți românii, indiferent de zona geografică, nu doar de cler sau de cărturari. De altfel, în celebra Predoslovie (Prefață) a «Noului Testament de la Bălgrad», mitropolitul formula un principiu care avea să influențeze profund limba română literară: Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți. Pe lîngă prefaţa mitropolitului, lucrarea mai conţine şi alte cîteva părţi originale, cum sînt introducerile la cele patru Evanghelii, precum şi la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat şi un fel de «Lexicon», care pune la dispoziție o serie de sinonime şi de explicaţii pentru unele neologisme şi regionalisme.

Astfel, «Noul Testament de la Bălgrad» este lucrarea care l-a transformat pe Simion Ştefan într-o personalitate a istoriei culturii româneşti, în general și a celei bisericeşti, în special. Acţiunea temerară de traducere din limba greacă, latină şi slavonă în limba română a Noului Testament şi apoi tipărirea lui, a evidenţiat, o dată în plus, dimensiunea teologică a înaltului ierarh.

Rolul major în formarea limbii române literare al lucrării este vădit, el datorîndu-se, mai presus de orice, folosirii unui limbaj accesibil și unificator, prin aceasta ea avînd să influențeze determinant traducerile biblice ulterioare, contribuind în mod decisiv la consolidarea conștiinței culturale și lingvistice românești.

Pentru activitatea sa duhovnicească și culturală, Simion Ștefan a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2011, fiind prăznuit la 24 aprilie.