15 ianuarie 1850. Ipotetica zi de naștere a lui Mihai Eminescu, după cum afirmă anumite voci... Același festivism ieftin, plesnit pe la cusături de prea multă purtare și lustruit de rapănul imemorial așezat în staturi slinoase: depuneri de flori la statuia poetului din centrul orașului, cu false momente de reculegere înghiontite de sonoritățile strident-perimate ale unei fanfare desuete, a cărei prezență la acest moment (festiv, evident!) este complet anacronică și inadecvată. Cîțiva copii rebegiți, aduși să asiste la un „eveniment” din care nu pricep mare lucru, cîțiva „oficiali” ai unor instituții ce se doresc a fi reprezentative cultural pentru comunitatea ploieșteană și cîțiva gură-cască picați ca musca-n lapte acolo, întregesc un peisaj dezolant, pe care nici razele timide ale soarelui nu reușesc să-l încălzească. Discursuri sforăitoare ale unor ipochimeni care nu l-au mai citit pe Eminescu din copilărie.
Cu pași tacticoși dar siguri ne apropiem de ipotetica zi de naștere a lui Caragiale...
 |
Eminescu în 1884
(fotografie realizată în atelierul lui Nestor heck din Iași) |
Am strania senzație că nici despre existența pămînteană a lui Eminescu nu prea ne mai putem exprima decît cu frîna de mînă trasă ușurel, atîta vreme cît, prin bătătura feisbucistă (și nu numai!), citesc tot felul de comentarii (mai mult sau mai puțin avizate, dar mustind de certitudini meteorologice, precum cel pe care-l reproduc mai jos, aparținînd domnlui Paul Cernat), venite dinspre tînăra generație de critici și istorici literari, cum că Mihail Eminovici (după cum îl numesc ei) s-ar fi născut pe 20.XII.1849 la Botoșani și nu pe 15.I.1850, la Ipotești. Mă întreb: oare de ce extrem de valoroși eminescologi, acribioși cercetători ai vieții și eminenți rînduitori ai operei eminesciene (Maiorescu, Perpessicius, Petru Creția, Ion Negoițescu, Liviu Călin, Rosa del Conte, Dimitrie Vatamaniuc, Ioana Bot și cîți or mai fi dar ale căror nume nu-mi vin acum în minte), care cu siguranță nu erau străini de aceste detalii de istorie literară (dacă ele or fi fost demne de luat în seamă), să fi ținut sub obroc data reală a zilei de naștere a poetului? Doar pentru că asemenea incertitudini mai planează și asupra zilelor de naștere ale lui Caragiale ori Hasdeu, printre alții?
 |
Una dintre fotografiile în care
se bănuie că ar putea fi Eminescu... |
Iată textul cu pricina:
Mihail Eminovici s-a născut, cel mai probabil, pe 20 decembrie 1849, la Botoșani, nu pe 15 ianuarie (stil vechi) 1850. Potrivit fratelui său Matei, Gheorghe Eminovici ar fi însemnat data nașterii pe o Psaltire veche, la pagina 5, notația fiind cunoscută de întreaga familie: „Astăzi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai”. Putem să nu-l credem, în absența „Psaltirii” încă nedescoperite, mai ales că anterior, în revista „Fîntîna Blanduziei”, dăduse o dată de naștere fantezistă: 8 noiembrie 1849 (mai sînt și alte lucruri care intrigă în mărturia sa, s-a discutat despre ele, nu mai insist). Controverse au existat și cu privire la locul nașterii. Sora poetului, Aglae Drogli a afirmat, de pildă, că Mihai(l) s-ar fi născut pe 24 decembrie 1849 la Ipotești, fiind botezat la Botoșani. Constanția de Dunca-Schiau a afirmat că s-ar fi născut la Dumbrăveni. În fine... Locul va fi acreditat totuși, credibil, ca fiind Botoșani: nu numai în urma cercetărilor magistratului Corneliu Botez (1907), confirmate de o rudă a poetului, stareța Fevronia Iurașcu, ci și prin intermediul poetului însuși. Chiar putem crede oare că nu știa unde s-a născut?
Pînă la descoperirea de către N. D. Giurescu, în primăvara lui 1892, a mitricii de nașteri și botezuri de la Biserica Uspenia din Botoșani, prin mijlocirea prefectului botoșănean G. Cerchez, Titu Maiorescu acreditase aceeași dată de naștere: 20 decembrie 1849, confirmată și de alți cunoscuți ai poetului în mărturii pe care nu le mai amintesc aici. S-a trecut și se trece însă prea ușor peste faptul că - potrivit notei lui Iacob Negruzzi din „Convorbiri literare”, nr. 6, 1892, p. 185, plasată în continuarea scrisorii lui N. D. Giurescu - într-o listă a membrilor societății „Junimea” din aprilie 1878 poetul a consemnat olograf: „Mihail Eminescu, 1849 Decembrie 20 (Sf. Ignat), Botoşani.” Consemnarea în speță ar fi rămas în posesia lui Iacob Negruzzi, potrivit mărturisirii acestuia (I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, IV, 1933). Pe aceasta chiar avem serioase motive să o credem, deși (din cîte știu) n-a fost publicată. Oricum, dacă luăm de bune informațiile din diversele foi matricole ale școlarității lui Eminescu, intrăm și mai rău în ceață, fiecare avînd altă dată a nașterii (6 decembrie, 14 decembrie...). Ceea ce știm sigur e că Mihail Eminovici a fost botezat pe 21 ianuarie 1850 la Botoșani.
Să ne amintim însă și de amicul Caragiale: ce luăm de bun, spusele sale care acreditau propria naștere pe 30 ianuarie 1852, sau actul de naștere întocmit pe 1 februarie (cînd tatăl său, trezit din beție, a catadicsit să-l înscrie la Primărie)? Asemenea erori au fost și au rămas, multă vreme, duium.
Dacă privind, deci, „adevărul documentar” în speță nu doar drept literă de lege (cum și este), ci și drept adevăr istoric cert, ignorînd felul improvizat și adesea inexact în care erau întocmite actele de naștere în spațiul românesc pe acea vreme, ar trebui probabil să luăm de bune și „informațiile” oferite în descalificantul certificat de deces din 17 iunie 1889 întocmit de nefericitul Nicolae Hagi Stoica, unde vîrsta poetului e de 43 de ani, nu de 39, iar numele tatălui defunct - Mihail, nu Gheorghe. Vorba lui Gherea despre prăpastia dintre „țara legală” și „țara reală” a modernizării noastre incipiente, superficiale și improvizate, are acoperire și aici.
Avem așadar toate motivele să suspectăm că ziua de naștere oficializată a poetului a instituționalizat o eroare cu acoperire documentară. Pe 15 ianuarie sărbătorim, mai nou, „Ziua culturii naționale”, dar, foarte probabil, nu și adevărata zi de naștere a lui Eminescu.
.jpg)
